luni, 23 ianuarie 2012

Si pentru ce?!

8 comentarii:
-O vreau pe Laura! Fara Tulipa. Nu o suport.
M-am uitat in ochii lui albastrii.
-O vreau pe Laura care a fost la inceput, a mai adaugat el.
-Pacat, am raspuns eu. Ar fi trebuit sa-ti dai seama ca Laura si Tulipa sunt una si aceeasi persoana. Nu exista una fara alta. Nu vad lucrurile altfel. Nu vreau sa le vad altfel. Plus ca... Laura pe care o stii tu, nu mai exista. De atat de mult timp. Dragostea nu e din parti.
Si-a dat ochii peste cap.
-Si ce-i cu chestia asta noua? De ce Germania? Nici macar nu o cunosti pe... ea.
-Stii... tu esti de 2 ani in viata mea. Si tot ce n-ai reusit sa faci tu in 2 ani, a reusit ea in doar cateva ore. Deci nu o cunosc, dar trebuie sa o cunosc.
-Schimba-te... pentru mine.
Am inceput sa rad.
-Tu imi ceri mie sa ma schimb pentru tine?! As vrea sa cred ca te auzi ce spui.
-Ma aud foarte bine. Si daca nu te schimbi pentru mine... atunci fa-o pentru tine. Nu-i bine ce faci. Nu e sanatos.
-Daca ai stii de cate ori am mai auzit chestia asta. Nici nu-ti imaginezi. Toti spuneti ca ma iubiti. Atunci de ce dracu' nu ma lasati sa fiu fericita? De ce? Asta nu e iubire.
-Daca iti dau un sfat inseamna ca nu te iubesc?!
-Nu e un sfat. E ca ma vrei langa tine si stii ca totul se termina in seara asta. Stii ca nu ma vei mai vedea. Pur si simplu lupti. Dar eu nu mai vreau.
-Cum adica?!, s-a rastit el la mine.
-Nu ma astept sa intelegi. De mult nu mai astept ceva de la tine.
A inceput sa urle si mai tare. Dar deja nu imi mai pasa. Doar mi-am luat lucrurile si am plecat. Nu merita mai mult.

Tulip

marți, 10 ianuarie 2012

Raspunsuri

Un comentariu:
M-a impins pe pat si s-a suit peste mine. Si-a lipit lama cutitului de gatul meu. Era ascutita, simteam asta. Cealalta mana si-o plimba in sus si in jos pe piciorul meu.
-Nu inteleg..., mi-a soptit el la ureche.
-Nici nu trebuie, am spus eu.
A suras.
-Stii... Eu nu te vreau. Vreau doar raspunsuri.
-Esti aici, esti peste mine si ma atingi. E un motiv destul de bun pentru mine ca sa ma convinga ca nu vrei doar raspunsuri.
A ras.
-Sunt atatia care si-ar da viata sa te aiba... si atatia care si-au dat-o deja. De ce?
N-am raspuns. A aruncat cutitul si si-a lipit buzele de gatul meu.
-E adevarat. Atunci cand apari tu, toate privirile se intorc spre tine. Ai personalitate, asta e clar!
-Personalitate, ambitie..., am spus eu.
-Dar cum reusesti? Cum ii atragi in capcana? Cu m-ai atras pe mine?
-Ai fi surprins sa vezi cum se pierd oamenii daca te uiti in ochii lor la momentul potrivit. O privire si e de ajuns.
-Momentul potrivit..., a mormait el uitandu-se in ochii mei.
-Plus ca... Hmmm... Stii, toti alegam dupa ceva ce nu putem avea. Si mai ales dupa cineva pe care nu-l putem avea. Asta e regula. Si nu are exceptii. Pana si eu alerg.
-E posibil asa ceva?, m-a intrebat el.
-Foarte, chiar.
A inceput sa-mi desfaca nasturii de la camasa.
-Habar n-ai cati barbati si-au pierdut averile si nu numai... din cauza ta.
-Nu doar barbati, am spus eu.
Ochii i s-au marit.
-Femei?!
Am ras. Mi-am lipit buzele de ale lui.
-Stii... te-as putea invata multe, am spus eu. Dar esti prea tanar. Plus ca viata nu prea se invata. Se fura... de la cei care au avut una.

Tulip

vineri, 6 ianuarie 2012

Poate...

3 comentarii:

-Eu tot nu inteleg ce cauti aici.
-Motivul pentru care eu sunt aici, esti tu.
M-am indreptat catre pat. Oricum acolo aveam sa ajung cu tine aici. Te-ai asezat langa mine.
-Ai de gand sa ma ignori?
-Asta incerc, am spus eu. Dar nu prea imi iese.
Ti-ai apasat buzele la baza gatului meu.
-Imi faci rau, stii asta.
Ai inceput sa urci.
-De de nu ma lasi sa te uit dracu’ o data?!
-Pentru ca nu ma vei uita niciodata. Am fost prima, voi fi mereu acolo.
-Da, dar acum doare. Vreau sa treaca 10 ani si atunci cand ma gadesc la tine sa zambesc. Sa ma bucur de ce a fost. Sa raman cu amintirile placute. Nu pot asa.
-Eu chiar te vreau..
-Nu ai fost niciodata a mea. M-am saturat sa tot astept dupa ceva ce stiu ca nu voi avea niciodata. Vreau sa pleci. Vreau sa dispari complet din viata mea.
-Esti sigura de asta?
-Niciodata in viata mea nu am fost mai sigura.
-Stii… greu nu e sa iei o decizie, e greu sa rezisti dupa ce ai luat-o. Dar fie cum vrei. Promit… promit ca nu vei mai auzi de mine niciodata.
Ti-ai luat geanta si te-ai indreptat catre usa. As fi vrut atat de mult sa te iau de mana si sa te bag in pat. Sa spun ca totul a fost doar o prostie copilareasca. Ca poti sa ramai. Dar stiam ca nu te vei schimba pentru mine si stiam ca nici eu nu vreau sa ma schimb. Era cel mai bine. Mai trecusem prin asta, stiam ce ma astepta. Poate de data asta va fi mai usor. Poate de data asta… 

Tulip

joi, 5 ianuarie 2012

Adio

Niciun comentariu:
-Ma iubesti?
-Stii foarte bine ca nu, am spus eu.
-Dar ma vrei.
-Da.
-Pentru o noapte?
-Cred.
-Te voi mai vedea dupa?
-Nu cred...
-De ce esti asa rece?
-Ai prefera sa te mint? Sau sa-ti spun toate astea cu zambetul pe buze?
Mi-am aprins o tigara.
-Nu, dar...
-Dar ar fi trebuit sa ma uiti atunci cand ti-am spus sa o faci. Ar fi trebuit sa pleci.
-Inca nu-mi pare rau.
-Dar iti va parea. Si stii asta.
Eram constienta de ce fac.
-Putem reveni la prietenia noastra? Nu vreau sa te pierd...
Am ras.
-Ce am avut noi a fost prea frumos ca sa revenim la o prietenie. Nu vreau sa traiesc in trecut.
Si-a apropiat buzele de ale mele.
-Adio!, a zis ea.
Stiam ca am ranit-o. Stiam cat rau i-am facut. Dar doar stiam, nu si simteam. As fi vrut sa simt ceva atunci. Orice.

Tulip

miercuri, 4 ianuarie 2012

3 AM

Niciun comentariu:
Eram sigura ca asa se va intampla. Dar stiam ca am facut bine ce-am facut.
Am oprit motorul masinii si am intrat in acel local. Foarte multi barbati si putine femei, iar majoritatea lucrau acolo. Dansau. M-am dus la bar si am cerut o vodka.
-Te pot ajuta cu ceva?
M-am uitat in dreapta mea. O fata, cu o peruca verde in cap si aproape goala ma studia. Am privit-o atent.
-Depinde.
M-a luat de mana si m-a tras dupa ea.
-Ai incredere in mine.
-Te cunosc de nici 5 minute, de ce as avea incredere in tine?
-Pentru ca tu ai venit aici.
N-am mai spus nimic. Doar m-am lasat dusa de ea.
-Aici.
A deschis usa unei camere intunecate cu o masa rotunda, mare si o canapea in forma de semicerc.
-Ce-i aici?, am intrebat eu.
-O camera... speciala. Si m-a tras inauntru, inchizand usa.
M-am asezat comod, iar ea s-a urcat pe masa.
-Ce cauta o fata de lume buna, ca tine, intr-un loc ca asta?, a intrebat ea in timp ce-si unduia formele.
-De ce crezi ca sunt de lume buna?
-Eu am intrebat prima.
-O fata ca mine a pierdut tot ce avea, doar pentru ca a vrut sa traiasca in adevar. Iar aici... aici sunt din intamplare. De ce crezi ca sunt de lume buna?
-O vad in ochii tai. De obicei stiu sa-mi citesc clientii. In cazul asta... clientele.
Am zambit.
-Ce altceva mai citesti in ochii mei?
-Ai spus adevarul, iar acum suferi. Erai pe cale sa te mariti, dar l-ai parasit. Nu esti din oras. Nu stii ce vei face cu viata ta in continuare.
-Wow! Chiar te pricepi.
-De ce l-ai parasit?
-Nu-l iubeam.
-Esti sigura?
-Daca il iubeam, nu il paraseam.
-N-ai parasit pe nimeni iubit pana acum?
-Nu.
Am incercat sa o ating, dar s-a retras.
-Nu. N-ai voie sa ma atingi. Scrie in regulament.
-Si daca totusi am sa o fac?
-Sunt camere de supraveghere peste tot. Vei fi data afara.
-Cand m-ai adus aici, m-ai atins.
-Doar pentru ca esti noua.
Era frumosa si inocenta. Chiar daca se afla in acel loc, era inocenta. Era doar un copil. Era mult mai mica decat mine. Ma intreb cum a ajuns in acel loc. Ma intreb....
-E 3 noaptea... tu ar trebui sa dormi.
-Tu esti cea mai mica aici, tu ar trebui sa dormi, am raspuns eu.
I-am pus 100$ in jartiera.
-Zi-mi cum te cheama, am spus eu.
-Anet, a zis ea.
Am mai pus 100.
-Numele tau adevarat.
-Anet.
Inca 100.
-Vreau ceva real.
-Tot Anet. Nu mint.
Am hotarat sa o cred.
-Anet... sa inteleg ca nu te pot avea?
-Nu sunt o prostituata.
-N-am spus ca platesc, scumpo.

Tulip

luni, 2 ianuarie 2012

Schimbari

2 comentarii:
Al treilea pahar de vin. Trebuia sa ma opresc. Dar cand m-am oprit eu din ceva ce-mi placea in ultima vreme? M-am pus in fata oglinzii. Aceasi ochi caprui, acelasi par care statea mai bine dimineata dupa ce ma trezeam decat dupa ce il aranjam, si totusi... eram complet alta. Si asta ma speria intr-un fel.
E greu. E greu cand lumea din jurul tau nu e ceea ce ai crezut tu ca e. E greu cand tu te-ai schimbat si nu stii daca intr-un mod bun sau unul rau. E greu cand esti pe cale sa intri intr-o lume pe care nu multi o accepta, dar stii ca acolo e locul tau, ca acolo te regasesti... ca acolo poti sa fii tu.
Si m-am saturat sa aud mereu ca nu e bine ceea ce fac, ca e impotriva a milioane si milioane de chestii, ca e nesanatos modul in care vad eu lumea. Intr-un fel sunt fericita, mult mai fericita decat eram inainte... iar asta e destul de sanatos pentru mine.

Tulip
Ne gasesti si pe Twitter: Tulip si Sunshine si Facebook