Despre transportul in comun

          Cum spune profa mea de engleza, pe trei sferturi din oamenii din autobuz i-ai putea trimite sa faca un dus. Bai... sincer, e goaznic. Asta deja tine de respectul de sine si educatia de acasa. Plus ca duhorile nu sunt singura problema. Fix atunci cand merg si ies copiii de la scoala, sunt pline autobuzele de babe si mosi care isi cer locul si se rastesc la copii (si nu-mi bagati scuza cu "apai saracii isi duc si aduc nepotii de la scoala" ca nici 1% din ei nu fac asta). Am inteles ca au acel abonament gratuit sau ce mama lui, dar eu una l-as limita. Adica au dreptul la acel abonament intr-un anumit interval de timp. Apoi mai este genul de individ, care doar vrea sa se deie mare. Sa va dau un exemplu. Anul trecut mergeam spre casa, iar in mijlocul autobuzului statea marele cocalar cu ochelari de soare, bineinteles (desi afara ploua, dar asta e partea a doua). Si statea el cu mainile in buzunar si ii zambea gratios unei domnisoare de pe scaun. Dapai si cand o pus soferu' o frana, adio ochelari de firma plus nas rupt. Cred ca eram singura care radeam. Sincer, nu am de gand sa-mi fie mila pentru un astfel de specimen. Vorba aia... si-a facut-o cu mana lui. Si desigur mai sunt acei oameni care probabil n-au cos de gunoi acasa, sau cele de pe strada li se par invizibile si lasa mizeriile in autobuz. De controlori... poate altadata.
            Articolul a pornit de la frumoasa doamna, imbracata la patru ace, care statea fix in fata mea, azi. Si asa frumos cum era imbraca putea de crapau geamurile. :)
             Concluzia? Avem de lucrat la respectul de sine... mai intai al nostru personal, apoi al tarii.

Tulip

Frica?! De ce?!

        Tot timpul aud pe autobuz babe care barfesc intre ele: "Vai, tinerii din ziua de azi nu mai au frica de Dumnezeu!". Plus ca am mai vazut "trebuie sa-ti fie frica de Dumnezeu", scris undeva, de curand. Pai sa va spun ceva... Nu sunt eu foarte credincioasa, recunosc, dar nu cred ca Dumnezeu vrea sa-ti fie frica de El. Dumnezeu a spus sa iubim nu sa ne fie frica, asa ca... ce naiba?! Eu cred ca el vrea doar sa il iubim si sa-l respectam, iar tu laudandu-te ca mergi la biserica in fiecare zi si te rogi 24 din 24, nu demonstreaza ca-L iubesti.

Si va las si o melodie frumoasa care desigur, n-are absolut nicio legatura cu subiectul :D :

Alice Cooper - Poison

Tulip

Autobuzul

Linistita, cu mainile in buzunar si castile in urechi m-am urcat in bus. Vedeam pe fereastra cum toata lumea de afara se uita la mine ca si cum as fi fost nebuna. Nu intelegem de ce.

Am vazut un semn desenat pe unul dintre geamuri si am pasit incet catre el. Cand am vazut semnul de aproape am tresarit si m-am dat inapoi. Am inceput sa ma uit in jur si am observat ca soferul se uita viclean si zambind la mine.

Legenda locala spunea ca, in fiecare an, pe 11 februarie, un autobuz* straniu apare in statia din centrul orasului pentru “recolta”. Eu tocmai ma urcasem in el, din greseala. La naiba! Dar era doar o legenda, nu?! Incercam sa ma concentrez si sa-mi aduc aminte ce anume mai specifica legenda. Stiam ca sunt anumiti pasageri care nu dispar niciodata. Adica in fiecare an soferul si anumiti pasageri sunt aceasi. Stiam ca atunci cand li se face foame se ospateaza cu unul din pasagerii noi veniti. Si mai stiam ca in restul anului autobuzul dispare ca si nu ar fi existat niciodata. Nimeni nu l-a putut gasi vreodata si nici un pasager nu a putut povesti ce se intampla cu atobuzul pentru ca nu a supravietuit, iar cei care au supravietuit au devenir rai ca si restul. Deja simteam cum panica creste in mine, dar incercam sa raman cu mintea limpede. Lucru destul de imposibil. Inca se mai vedeau urme de sange pe pereti, din anii trecuti! Cine stie cate s-au intamplat acolo....

Am observat un buton rosu pe care scria “In caz de uragenta...”. Am ras. Sumbra comedie! Eram atat de tentata sa apas pe el sa vad ce se intampla, dar fix cand ma pregateam sa o fac, un cocosat a trecut pe langa mine si mi-a spus:

-Nu o face. Vei muri.

Si dus a fost. Atunci soferul a strigat:

-Baieti la masa! Si incepeti cu cei mai tineri! A ras.

Ce naiba?! Eu eram cea mai tanara de acolo! In momentul acela mi-am inchis ochii si speram ca vorba aia cu “daca iti doesti ceva cu adevarat, acel ceva se va intampla” sa fie adevarata. Eu doaream sa se deschida usile si sa o pot lua la fuga. Cand am deschis ochii...

Era doar un vis. Dar inima imi batea atat de tare incat statea sa sara din piept, iar din patul cald studiam intunericul pentru ca inca mai simteam frica in sange...

*Pentru cei care nu stiu, ambele forme autobus si autobuz sunt corecte (verificat cu dictionarul). Nu de alta, dar recent am avut o discutie pe tema asta.

Tulip