Verde

Tulip

Capitolul 27

  Căsuţa doamnei Perez era acum cufundată cu totul într-un întuneric dens. Luna se ascunse după un nor, dar aveam cu noi o lanternă care să ne ajute. 

  Ne-am plimbat o vreme jur-împrejur, încercând să vedem ceva pe unul dintre geamuri. Fără folos, bineînţeles, pentru că toate draperiile fuseseră trase. 

- Oare ar trebui să încercăm să intrăm pe uşa din spate?, întrebă Robert.

- Cum să nu! Pentru că, dacă cineva e înauntru, sigur nu ne-a auzit, cu toată gălăgia pe care aţi făcut-o spărgând vaza aia. 

- Deci nu intrăm pe uşa din spate...

- VIP-urile nu intră prin spate niciodată, am zis dându-mi părul pe spate şi luând-o înainte. Bineînţeles, m-am retras de îndată ce am ajuns în prag, lăsându-i pe ei la înaintare. 

  Robert, în batjocură, a prin clanţa şi a apăsat-o. Tuturor ne-au dispărut rânjetele de pe faţă când aceasta chiar se deschisese. Am intrat pe vârfuri până în holul alb, luminat doar de lumina slabă a lanternei. 

- Unde s-a văzut lumina?

- În bucătărie, am răspuns. 

- Atunci acolo mergem.

  Am pornit spre bucătărie şi am tresărit când am văzut uşa deschisă şi dâra de lumină ce se prelingea pe sub ea. 

- Deci e cineva acasă, a şoptit Nicholas. 

- Tu eşti tipul cu karatele. Intră!, i-am spus.

  Ne-am ţinut respiraţia până Nicholas a apăsat clanţa şi a împins uşa încet, dar am răsuflat oarecum uşuraţi când am văzut-o pe doamna Jones, mama lui Robert, în mijlocul încăperii. 

- Mamă! Ce faci aici?, a întrebat-o Rob precaut, amintindu-şi probabil că nu ştim rolul ei în toată povestea asta. 

- Oh, Robert! Vino aici! 

  Am observat că plânsese, că rochia era puţin ruptă într-o parte şi că era - cu siguranţă - foarte, foarte speriată. M-am bucurat că Robert s-a apropiat de ea şi a luat-o în braţe, sperând că şi pentru ea îmbrăţişarea lui avea acelaşi efect liniştitor ca pentru mine. Nu conta nimic din ce îmi făcuse sau spusese. În momentul ăla conta că era mama lui Robert şi că era al naibii de speriată.
- Ce s-a-ntâmplat?, a întrebat Rob, dar nu am apucat să aud răspunsul pentru că cineva veni de la spate, mă prinsese cu braţe puternice, îmi pusese mâna la gură şi acum mă târa după el prin casă, probabil spre etaj.
  La naiba, m-am gândit. Oare fusese totul doar o diversiune? Dar, oricine ar fi văzut chipul sau felul în care Emilia Jones tremura, ar fi fost de acord cu mine că nu jucase teatru. Atunci poate fusese urmărită.
  În timp ce mâinile acelea puternice mă trăgeau după ele, speram doar ca Robert şi Nicholas să se mişte repede. Am ajuns la etaj şi am intrat în ceea ce fusese probabil dormitorul principal al casei. Acolo, destul de relaxată, stând pe un fotoliu, se afla Leah.
- Bună, scumpo!, mi-a zis. Nu ne-am văzut de mult, nu-i aşa? Am auzit că nu te-ai simţit foarte bine.
  Fusesem eliberată în sfârşit din strânsoarea aia, aşa că puteam vorbi. Aşa cum ghicisem de mai devreme, cel care mă târâse pâna acolo era nimeni altul decât Thomas Jones.
- Eu zic că tu eşti cea care nu arăta foarte bine de când ne-am văzut ultima dată.
- După cum ştii, să câştigi o bătălie nu înseamnă războiul. Deci...
- Voi realizaţi că Rob e jos sau pe drum încoace, nu?
- Şi? De ce crezi că ne e frică de micuţul tău Robert?, a întreat Leah aprinzând o ţigară..
- Voi de ce credeţi că mi-e frică de idiotul lui de tată şi de tine?
- Pentru că te considerăm cât de cât deşteaptă.
  În următorul moment, Robert, Emilia Jones şi Nocholas au dat buzna în cameră, bărbaţii având fiecare câte o armă decentă în mână de data asta - un cuţit. Am rămas uimită că uşa rămăsese deschisă. Am dat să fug înspre ei, dar tipul acela - Ben - , pe care nici măcar nu-l observasem până atunci, mă prinse de la spate şi îmi puse un cuţit la gât.
- Musafiri! Bine aţi venit!
- Las-o să plece!, a strigat Robert uitându-se urât la tatăl său.
- Îmi pare rău, dar nu prea am de gând să fac asta, a răspuns ticălosul.
- Cum poţi să faci aşa ceva?, a întrebat soţia lui, plângând. Suntem familia ta!
- Şi îmi mai şi amintiţi asta în fiecare zi...
- Dar... Ce ai cu fata asta? Ce ai cu ea de când s-a mutat lângă noi?
- Oh. Scumpo, fata asta are destule păcate lăsate ca moştenire, încât merită să o scap de ele.
- Crede-mă, nu trebuie să faci tu nimic, s-a băgat şi Robert.
- Şi fiul tău a fost destul de idiot încât să se îndrăgostească de ea. Destul de idiot încât să repete aproape orice greşeală pe care au făcut-o atâţia cu mama ei. Istoria se rerpetă uneori, asta-i drept. Dar de data asta nu putem lăsa să se întâmple asta. Robert, crede-mă, fata asta seamănă cu mama ei prea bine. Are sufletul la fel de negru ca al scorpiei ăleia. Nu are rost să te lăsăm să cazi şi tu şi atâţia alţii în capcana ei.
- Julia.., şopti Emilia. Mama ta e Julia. De ea îmi aminteai... Doamne...
  Pentru o clipă am crezut că va trece în cealaltă tabără, deşi chipul ei nu arăta ură, ci doar uimire. - Nu!, ţipă către soţul ei. Pe Julia te-am lăsat să o răneşti. Pe doamna Perez ai ... O, jigodie ce eşti! Ura de pe chipul ei mă făcea să mă întreb ce legătură avea ea cu bătrânica. Era singura mea rudă! Singura la care puteam apela oricând. Julia, apoi ea, apoi... Ce?! Fata asta? Ca să ce? Ca să răneşti o fiinţă nevinovată? Şi, pe deasupra, pe fiul tău?
  Am crezut că o să explodeze când s-a roşit toată, apoi a smuls cuţitul din mâna lui Rob şi a fugit spre soţul ei...

Sunshine

Tu si eu

Tu imi spui ca am sa mor,
Eu imi mai aprind o tigara.

Tu imi spui ca trebuie sa fiu cuminte,

Eu deja iti desfac nasturii de la camasa si imi lipesc buzele de ale tale.

Tu imi spui ca imbatranesc,

Eu iti spun cat de mult imi iubesc copilaria.

Tu imi spui ca trebuie sa fiu cumpatata,

Eu iti mai cer un pahar de vin.

Tu ma intrebi daca ma poti atinge din nou,

Eu iti spun ca tocmi m-ai tradat de trei ori.

Tu imi spui sa dorm,

Eu iti cer o poveste.

Tu ma intrebi de rochii albe si verighete,

Eu iti intorc spatele si spun ca nu.

Tu imi spui ca-ti iubesti viata,

Eu iti spun ca viata e acolo afara, nu in cusca in care traiesti.

Tu imi spui de mare,

Eu iti povestesc de munte.

Tu imi vorbesti de decenta

Eu sunt deja pe masa si arunc hainele de pe mine.

Tu bei apa,

Eu beau cafea.

Tu ma intrebi daca vreau luna,

Eu te intreb de ce rasare soarele.

Tu ma intrebi de religie,

Eu iti spun ca pentru mine nu exista.

Tu ma intrebi de politica,

Eu iti arunc o injuratura.

Tu ma intrebi daca esti singurul,

Eu iti arunc un zambet batjocoritor.

Tu imi vorbesti despre puritate,

Eu iti reamintesc unde ne-am cunoscut.

Tu ma intrebi,

Eu iti raspund.

Tulip

Carti (5)

Pregatiti-va, pentru ca am avut destul de mult timp luna trecuta. :D

"Viata e foarte rapida, ii face pe oameni sa treaca de la cer la infern in cateva secunde."

 "Desi scopul meu e sa inteleg dragostea, desi sufar din cauza persoanelor carora mi-am incredintat inima, vad ca cei care mi-au atins sufletul n-au reusit sa-mi trezeasca trupul, iar cei care mi-au mangaiat trupul n-au reusit sa-mi atinga sufletul."

"Cine a mai pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat (ceea ce mi s-a intimplat de-atatea ori) invata pana la urma ca nimic nu-i apartine."

"Pot alege intre a fi o victima a lumii sau o aventuriera in cautarea comorii sale. Totul tine de felul cum imi voi privi viata."

"Unii s-au nascut ca sa infrunte viata singuri, asta nu e nici bine, nici rau, e doar viata."

"Barbatii sunt foarte ciudati, si eu nu vorbesc de aceia pe care i-am vazut pana acum la Copacabana, ci de toti pe care i-am cunoscut pana azi. Pot sa bata, pot sa strige, pot sa ameninte, dar mor de frica femeii. Poate nu de frica celei cu care se vor casatori, dar totdeauna exista una care ii sperie si-i supune tuturor capriciilor sale. Chiar daca e propria lor mama."

"Asta e adevarata experienta a libertatii: sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda."

"-Ramai in aceeasi pozitie.

-Ceri prea mult. Viata e mereu in miscare."

"[…] poate picta orice fel de tablou, castigand de pe urma lui bani frumosi, in vreme ce criticii fac spume, crezand ca doar ei stiu ce e „arta”."

"Omul greseste, nu e nevoie sa-si cunoasca demonii ca sa-l găseasca pe Dumnezeu."

Paulo Coelho, Unsprezece minute

"Muzica este si geometrie."

"Acesta este cel mai bun lucru pe care-l puteai avea cu bani: distanta." 

"El nu era un om care sa puna logica pe primul plan. Lui ii pasa doar de adevar."

"[...] oricine tine deschisa usa de aur a mortalitatii, ca sa arunce o ocheada de cealalta parte, risca sa lase ceva sa treaca pragul [...]."

"Era greu sa pui stapanire pe un gand."

"Nu cand vinzi suflete dai de bucluc, ci atunci cand le cumperi."

"Era greu sa te apropii de locul in care ai crescut fara sa redobandesti caracteristicile persoanei care ai fost acolo."

"Repulsia mascheaza atractia." 

"Daca vrea sa scape vreodata de cineva incomod, ii pune pe fuga spunadu-le adevarul. Adevarul e de obicei de-ajuns."

Joe Hill*, Cutia cu fantome

*Pentru cei ce nu stiu, Joe Hill e fiul lui Stephen King. Ce sa zic? Asa tata, asa fiu. 

"Viata e atat de amuzanta cand stii totul..." 

Sara Shepard, Micutele mincinoase

"[...] intodeauna e o mare distanta intre intentie si fapta [...]."

"Cum sa-i judeci, intr-o lume unde oamenii incearca sa supravietuiasca cu orice pret, pe cei care se hotarasc sa moara?"

"-Nu sunt nebuna.

-Exact asta zic toti aici."

"[...] procesul de crestere a unui ins pretinde un anumit pret [...]"

"[...] oamenii nu invata niciodata nimic din ceea ce li se povesteste, e nevoie sa descopere ei insisi." 

"Toti, intr-un fel sau altul, suntem nebuni."

"Daca nu vrei sa ai necazuri, cauta sa imparti totdeauna raspunderea."  

"[...] fiinta umana isi permite luxul de a innebuni doar cand are conditii favorabile."

"Oamenii, cu cat pot fi mai fericiti, cu atat raman mai nefericiti."

"Nu fiti surprinsa, doamna, asa se-n-tampla. Oamenii sunt incapabili sa inteleaga fericirea."

"Realitatea e ceea ce majoritatea considera ca trebuie sa fie. Nu neaparat lucrul cel mai bun si nici macar cel mai logic, ci ceea ce s-a adaptat dorintei colective."

"Nu conteaza cine raspunde corect, conteaza cine are dreptate."

"-[...] Nu te mai gandi tot timpul ca deranjezi, ca-ti tulburi aproapele! Daca oamenilor nu le place, n-au decat sa se planga! Si daca n-au curaj sa se planga, treaba lor!"

"Aveti doua optiuni: sa va dominati mintea sau sa fiti dominati de ea."

"[...] riscul unei aventuri e mai pretios decat o mie de zile de bunastare si confort."

Paulo Coelho,Veronika se hotaraste sa moara

"Viata, domnilor jurati, este o chestie complicata, dar, domnilor jurati, chestia asta complicata se dezleaga foarte simplu. Trebuie numai sa stii s-o dezlegi. Cine nu poate s-o dezlege, acela piere."

"Se dovedise ca e cu neputinta sa traiesti cu trupul pe pamant si cu sufletul in ceruri."

Ilf si Petrov, Douasprezece scaune

"[...] actuala politica a guvernului era ineficienta, stupida si pur si simplu sinucigasa."

"Exista anumite momente umilitoare in viata celor mai mareti barbati. Se spune ca nimeni nu e erou pentru valetul lui. La asta se poate adauga faptul ca putini oameni sunt eroi fata de ei insisi [...]."

Agatha Christie, O supradoza de moarte 

"Sexul e ca bautura, nu e bine sa incepi sa te gandesti la asta de dimineata."

"-Trebuie sa dai un banut cand primesti un cutit. Ca sa nu te taie ghinionul."

"Nu toate lucrurile trebuie sa aiba un scop."

"De ce sa ne complicam cu cratime sau paranteze daca nu este absolut necesar?"

"-Daca la inceput dai gres, citeste instructiunile [...]"

Margaret Atwood, Oryx si Crake

Tulip

Culoare . . .

  Sper că nu v-aţi săturat încă de poze, pentru că mai am...

Preferata voastră?

Sunshine

Guns N' Roses - Sweet Child O' Mine

N-am mai dat de mult o recomandare, asa ca: Guns N' Roses cu Sweet Child O' Mine in Tokyo, 1992. :)



Tulip