Toamnă nebun de frumoasă la Cluj

Ascultă cum cântă întâiele brume,

Dezmăţ de culoare e-n copacii ursuji

Acum te poţi pierde pe străzi fără nume,

E toamnă nebun de frumoasă la Cluj!

Acum bate- turnuri o oră regală , din 

Vechi manuscripte vocabule ies

e-un ceas când oraşul în haine de gală

începe să cânte « sumus dum juvenes » !

 

O stea poţi purta noaptea asta pe umăr

poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,

poţi uita anii care se-adună la număr;

E toamnă nebun de frumoasă la Cluj!

                                                              Horea Bădescu, Toamnă nebun de frumoasă la Cluj

Imagini: Sunshine/ sora lui Sunshine

*Ştiu că a sosit deja prima zi de iarnă, dar eu am rămas încă cu gândul la toamnă, anotimpul meu preferat.

Optimism

Pozele sunt mai vechi, stiu....

Pozele sunt facute chiar de... A. 

Tulip

Un fel de curaj...

Bine atunci. Eu plec.
- Nu.. nu poţi să pleci.
- Bineînţeles că pot, am spus râzând. Şi o s-o fac. Tocmai ai spus că ţi-ar fi mai uşor fără mine. Vreau doar să-ţi fac viaţa mai uşoară.
- Spuneam că nu ar fi atât de complicat totul. Nu că ar fi mai bine.
- Dar nu vreau să-ţi complic viaţa.
- Vezi... de-astea e aşa greu. Îţi schimbi părerile de la un minut la altul... Iei decizii pe moment... Crezi că totul ţi se cuvine...
- Nu, nu totul. Puţină îngăduinţă eventual. Si poate înţelegere. Tocmai ce ai spus că nu ai nevoie de mine. Asta nu e iubire... De ce ţi-aş mai sta în drum ? De ce aş accepta să aud aşa ceva ?
- Tu spuneai că toate întrebările care încep cu „de ce” au un răspuns stupid. Ar trebui să răspund ?
- Da. Mă mulţumesc şi cu un răspuns stupid.
- Pentru că ne iubim...
Am început să râd...
- Ceea ce-mi arăţi tu e iubire ? Zi de zi mă critici, mă jigneşti... Nu mai are rost... De ce să trăiesc în minciuna asta ?
- Oamenii mint...
- Nu şi eu. Credeam că ţi-ai dat seama că sunt diferită... Credeam că te-am avertizat că sunt dificilă. Imprevizibilă.
- Si laşă...
- De ce ?
- Laşă pentru că fugi.
- De fapt sunt curajoasă pentru că plec. În sfârşit. Dar priveşte-o cum vrei tu, nu mă deranjează. Mereu ai crezut ce ai vrut.
- Îmi... îmi pare rău. Mai bine am rezolva totul.
- Gata ? Asta a fost tot ? Credeam că ai mai multă mândrie.
- Ce o să facem unul fără celălalt ?
- Pentru mine nu mi-aş face probleme. Si tu... probabil o să supravieţuieşti...
- Dar...
- Las-o baltă. Nu vreau să începem cu chestii sentimentale. Ştii că nu sunt aşa.
- De ce trebuia să se întâmple aşa?
- Aşa se întâmplă de obicei cu doi oameni care nu se potrivesc. Credeam că eşti destul de mare ca să înţelegi asta. pur şi simplu nu merge. Mie mi s-a mai întâmplat. La un moment dat te obişnuieşti... cred... sper. Sunt prea dificilă. Prea diferită. Nu am găsit pe nimeni care să mă înţeleagă până acum. Poate cine ştie... într-o zi...
- Dar te pot înţelege.
- Nu. Te prefaci că mă înţelegi. De fapt... Nu ai cum. Suntem atât de diferiţi.
- Tu spuneai că opusurile se atrag.
- Dar nu întotdeauna, se pare. E prea greu pentru amândoi.
- Poate putem rămâne măcar prie...
- Nu! Nu spune asta. E o replică stupidă folosită în filme.În viaţa reală e interzisă. De fapt, e o tâmpenie...
- Crezi?
- Sunt sigură. Pur şi simplu nu mai spune nimic.
Atunci m-am întors şi am plecat. Nu mai aveam nevoie de el. De nimeni. Nu trebuia să fiu lângă cineva care nu mă poate înţelege chiar deloc. Nu mai puteam să mă prefac fericită chiar şi atunci când nu eram. Trebuia să îmi iau zborul în cele din urmă.

Sunshine

Iarna

A nins si la Cluj!

Tulip

Rece

       -Stii de cate ori a trebuit sa spun “Nu” in viata?! Stii cate mi-am interzis?! Habar n-ai! Si nici nu cred ca te intereseaza, avand in vederea ca ai facut ce-ai facut. Uite... eu n-am avut viata ta... n-am avut posibilitatile tale. Si nici nu vreau sa le fi avut. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce-am trecut eu. Dar stii ce? Nu-mi pare rau. Toate problemele pe care le-am avut au fost defapt niste teste... pe care le-am trecut. Iar asta m-a ajutat sa devin ceea ce sunt azi. Si asta ma satisface... intr-un fel. Credeam ca am gasit fericirea. Credeam ca s-a terminat totul si ca de acum o sa am o noua sansa, ca nu voi mai suferi (mai rau decat am suferit pana acum). Credeam ca va fi un nou inceput. Si a fost un nou inceput... dar primul pas l-am facut cu stangul. Ar fi trebuit sa-mi dau seama.

       Si din cauza ta, acum trebuie sa spun din nou “Nu”. Desi, poate ca e si vina mea. Ar fi trebuit sa fiu mai atenta, mai realista... Sa nu ma las purtata de val...

       Dar oricum, o persoana care ma face sa sufar nu ma merita, stii asta. Asa ca... e ultima data cand ma vezi.

      -Eu nu...

      Incerca sa-mi explice, dar nu mai suportam, asa ca l-am intrerupt repede:

      -Nici nu vreau sa aud!

      M-am intors si am plecat (pentru ultima data).

      Trebuia sa inteleaga ca odata si odata o va pati si el. Trebuia sa se maturizeze.

      Ce ciudat! Oare am devenit de piatra? Oare data viitoare tot atat de usor voi spune “Nu”? Nu vroiam sa cred asta... Eu nu eram asa.


Tulip

Mulţumiri . . .

Vreau să le mulţumesc tuturor celor care au făcut ca ziua de azi să fie una specială. Sunteţi nişte oameni foarte speciali. Mulţumesc pentru fiecare zâmbet, amintire, îmbrăţişare- toate daruri atât de preţioase pentru mine. Urările voastre m-au încălzit în acestă zi ploioasă şi rece de toamnă.
Le mulţumesc în special lui Tulip şi Andreiei pentru că mă susţin mereu! De asemenea tuturor celor care nu trebuiau să ştie că azi e ziua mea... şi totuşi au aflat cumva (Tabi, Dia şi toţi ceilalţi colegi... cum aţi aflat, totuşi?). A fost o adevărată surpriză!
Mersi pentru o zi foarte frumoasă şi... însorită, în ciuda tuturor norilor... Toate telefoanele şi mesajele au fost foarte drăguţe...
Voi mă inspiraţi în fiecare minut!

Cu dragoste şi sinceritate, 

Sunshine cu un an mai mare

P.S.  Pentru foşti mei colegi: Mi-e foarte foarte dor de voi!!!