duminică, 5 iunie 2011
vineri, 3 iunie 2011
Capitolul 18
-Si acum ce facem?
Am stat si m-am gandit. Pacat. Chiar vroiam sa vad Roma.
-Mergem si dormim.
-Ce?!
-Mergem si ne... odihnim, nah, daca nu vrei sa dormi. Si tu mai faci un dus. Inca mai puti a vodka.
S-a uitat urat la mine, asa ca l-am luat de mana.
-Hei, Rob, ai incredere in mine.
Am luat liftul si in doua minute eram deja inapoi in camera.
-Ce zici daca am verifica putin?
Robert avea dreptate. Nebuna era pe urmele noastre. Am cautat peste tot. Sub masa, sub pat, dupa usi, in dulapuri.... nimic. Eram disperata. Stiam ca Leah nu era genul care sa vina cu mana goala. Stiam ca ne-a lasat un mic "cadou", doar ca sa ne bage in sperieti si sa-si bata joc de noi. Dar ce?!
-Asta e bata care o cautai? Care ai lasat-o la tine in pod?
M-am intors.
-De unde naiba ai scos-o?
-Din dus...
-Ce?! De data asta a intre...
In clipa aceea a sunat telefonul.
-Raspundem?
N-am mai asteptat un raspuns si am ridicat receptorul.
-Tara!
-Oh, Ethan, tu esti!
-Asta nu suna a bine, inseamna ca lupul v-a luat urma, dar nici nu vreau sa aud. Esti fata desteapta. Gandeste-te cum ar fi daca totul ar fi fost invers. Dar nu pentru asta am sunat. Am vrut sa va spun sa nu va bateti pe pat. Din cate am inteles de la matusa ta nu prea ati avea nevoie de paturi sau camere separate. In momentul acela mi-am intors privirea catre pat. Nici nu observasem ca e unul singur.
-In principiu n-am avea. Am zambit.
-Bun. Stati cat vreti, dragilor. Placerea e de partea mea. Si apropo. Aveti bani de suveniruri si chestii de-astea, la directorul hotelului.
-Dar... N-am apucat sa termin ca a si inchis.
Robert statea inca cu bata in mana.
-Ce zici daca comanzi ceva de mancare pana sunt eu la dus?, l-am intrebat.
-Ok... Vrei pizza, pizza sau pizza?
Am ras.
-Vreau paste... si sa fie comestibile.
Simteam cum apa fierbinte imi relaxa fiecare muschi. Am inceput sa ma gandesc la situatia in care ne aflam. Eram in noroi pana-n gat. Oare cum s-a ajuns aici? Si Ethan? Sigur nu era un simplu prof de arte. Nu avea cum. Prea multi bani si prea multe relatii. Poate nu era prof de arte, dar cu siguranta ii placea tot ce inseamna arta. Adica canta la pian, iar atunci cand ne vorbea de vreun tablou sau pictor, la ora, era incredibil felul in care ii straluceau ochii. Atunci mi-am dat seamna. " Gandeste-te cum ar fi daca totul ar fi fost invers.". Asta era!
Robert infuleca ca un porc.
-Nu cumva sa ma astepti.
-Daca faci dus cu orele...
-Nu conteaza! Mi-a venit o idee!
-Si anume?
- Gandeste-te cum ar fi daca totul ar fi fost invers, am repetat eu.
-Nu pricep.
-Cum ar fi daca din vanat am deveni vanator?
-Esti nebuna.
-Stiu, dar s-ar putea sa mearga.
-Ai dreptate. S-ar putea sa mearga... la fel de bine cum s-ar putea sa nu mearga.
-Ai o idee mai buna?
Vedeam in privirea lui ca-mi da dreptate. Trebuia sa ne multumim doar cu ceea ce aveam.
-Ok, banuiesc ca luam banii de la director si iesim in Roma. Stiam ca a stat lipit de receptor si a auzit tot ce am vorbit cu Ethan
-Corect. Dar dupa ce-mi mananc pastele.
Tulip
joi, 2 iunie 2011
Nu mai scrieti despre telefoane!
Nici despre telefoane si nici despre alte chestii din aceasta categorie. Atunci cand intru pe blogul tau vreau sa te cunosc pe tine, nu telefonul nou aparut. Nu articolele despre telefoane si alte tampenii te fac blogger. Daca imi insiri o lista cu niste caracteristici pe care nici tu nu le-ai inteles si la sfarsit in doua randuri spui cum ti-ai alege tu telefonul, asta nu ma ajuta cu nimic. Lasa-i pe cei de specialitate sa se ocupe de asta. Lasa-i pe cei care inteleg si sunt pasionati de asta.
Ajuta-ma sa intru in alta lume, in lumea ta de fapt, ajuta-ma sa raman cu ceva, scrie ceva care sa ma faca sa revin pe blogul tau. Fii original, arata-mi ca ai personalitate si ca stii sa o folosesti.
Daca n-ai nimic de spus, atunci mai bine nu scrie. Mai bine putin si bun, decat mult si prost. Stii tu, calitate nu cantitate. E clar ca atunci cand din 3 articole, 2 sunt despre telefoane, scrii pentru unici si vizualzari, nu pentru ca ai avea ceva de spus, iar atunci ies automat si nu ma mai intereseaza celelalte articole, care poate sunt chiar bune.
Sper ca ne-am inteles. Calitate, nu cantitate.
Tulip
miercuri, 1 iunie 2011
Copilul din mine/tine
Da ma, ati ghicit! E 1 iunie! Prima zi de vara (asta inseamna ca scoala e pe terminate, slava Domnului) si ca... e ziua copilului! Asa ca la multi ani la toti aia de se mai simt inca copii, care mai stiu inca sa se joace si sa-si faca timp pentru ceea ce ii face fericiti, sa savureze o bucatica de ciocolata, sa saliveze dupa o inghetata, (va fac pofta, stiu), la cei care sunt destul de constienti incat sa stie ca fac o prostie, dar destul de inconstienti incat sa nu le pese, in sfarsit, la cei care si-au pastrat inocenta. :)
Mno, pe scurt Tulipa si cu Sunshine va pupa, va imbratiseaza si va ureaza tot ce va pofteste sufletul de copil.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)