Targul de carte, #Cluj

Am fost ieri la targul de carte Gaudeamus, din Cluj, care se tine in fiecare an. Pentru cei pasionati de literatura si carti, sincer va recomand sa treceti putin pe acolo. N-am putut sa plec de la targ fara sa cumpar vreo cinci carti si cu banii cu care am luat cele cinci carti, intr-o librarie luam o singura carte... poate. In concluzie edituri mari ofera aici cartile la un pret foarte mic fata de cel din librarii. Evenimentul a fost binevenit mai ales ca a fost insotit de personalitati culturale. Carti de literatura, stiinta, spiritualitate, timp liber, publicatii culturale sau volume de utilitate practica (manuale, dictionare, monografii, ghiduri etc.) le gasiti pe toate.

Program:

-miercuri, 13 aprile - sambata, 16 aprilie: 10:00-19:00

-duminica, 17 aprilie: 10:00-14:00

E o ocazie buna sa va imbogatiti biblioteca cu bani putini.

Tulip

Aida

         Saptamana trecuta, miercuri am fost la Aida. Cred ca am mai spus ca-mi place la opera, asa ca opera lui Giuseppe Verdi a fost binevenita. Aida a facut ochi pentru prima data in 1871 la Opera din Cairo, iar la Cluj pentru prima data s-a jucat in 1920.

         Daca stai sa te gandesti bine e destul de banal, nu? O poveste de iubire pe muzica clasica. Si totusi... Si azi sunt povesti de iubire, nu pe muzica clasica, dar oricum nu cred ca este vreuna care va rezista mai bine de un secol. Verdi (si nu doar el) a reusit sa-si faca operele nemuritoare. Chiar si acum dupa mai bine de 100 de ani, lumea mai merge sa vada Aida, Traviata si asa mai departe. Desi trebuie sa recunosc ca muzica din Aida a fost putin mai grea decat cea cu care eram eu obisnuita de la Verdi.

        S-a jucat cu sala plina si m-am bucurat sa vad ca exista oameni care nu asculta porcarii gen Inna sau gen manele. Stiti voi... calitate nu cantitate. Piese ca ale lui Inna gasesti cu sutele, iar de manele nu vorbesc, dar aceste opere sunt complet diferite una fata de cealalta... sunt originale.

        Ca de obicei, am o parte care mi-a placut extrem de mult:



Tulip

#Roboblog

      Mno, ca am facut-o si pe asta! Am fost ieri, in Polus sa dam o mana de ajutor la construirea celui mai mare robot din pachete de tigari, 2000 de pachete, mai exact. Robotul comunitatii online clujene-Roboblog. A fost fain pentru ca am cunoscut oameni faini.
     Evenimentul a fost organizat de TVdece si CD Radio gazduit de Polus Center. Prezenti la eveniment au fost desigur oraganizatorii si @Almavarga, @Alex Ursa, @Mihai Labo, @Alex Bartis, @Korodilu, Vasile Manu, Zaineasca, Dan Ciulea, Robin (care a fost seful nostru de echipa), Oana, @monicsibi, Stil Masculin, Mironeasca, Marian Hurducas si nu in ultimul rand Dragos Mone, omul care a facut proiectul. Daca am uitat pe cineva ne pare rau si va rugam sa ne spuneti.
      Si acuma poze:

Tulip & Sunshine

Steaua fara nume

    Acum două zile am fost, împreună cu Tulip, la teatru... (De fapt era Casa de Cultură a Studenţilor) Piesa pe care urma să o vedem era Steaua fără nume de Mihail Sebastian (dar trebuie să recunosc că niciuna dintre noi nu auzise de ea :D)...
   Suntem în sală, luminile se sting, iar noi intrăm, încet, încet în cu totul altă lume... O lume a oamenilor superficiali, a oamenilor superficiali care îşi dau seama că viaţa înseamnă mai mult decât nopţi în cazinouri, rochii frumoase şi bijuterii nepretuite, a omenilor care îşi trăiesc viaţa într-un mod mai modest, dar plăcut şi plin de realizări însemnate...
  Cei pe care îi vedem, povestea pe care ne-o relatează, gesturile pe care le urmărim, cuvintele pe care le auzim... par atât de reale, încât la sfârşit ni se pare că despărţirea de personaje este prea brutală, că întoarcerea la realitate ar trebui să fie făcută mai... lent.

Oare o persoană care a fost obişnuită să trăiască în lux, chiar nu ar putea renunţa la confortul său, pentru sufletul său pereche? ... Probabil că nu.

Câteva replici pe care am ţinut să vi le arătam:

Nicio stea nu se opreşte niciodată din drumul ei.


Mona: Trăiesc atâţia oameni care nu au văzut niciodată Ursa Mare...
Profesorul: Li se pare doar că trăiesc...


De aseară şi până acum a trecut o noapte... şi ce noapte!


Mona: Eşti drăguţ...
Profesorul (vrând să plece): Mona, e 8 fără 5. 
Mona: Chiar şi la 8 fără 5, eşti tot drăguţ.


Mona: Tu ai văzut vreodată Ursa Mare?
Grig: Ce?
Mona: Ursa Mare.
Grig: Tu eşti nebună!
Mona: Ăsta e cel mai frumos lucru pe care mi l-ai spus vreodată!

Grig: Vezi, Mona? Domnişoara Cucu şi atât. A avut şi ea un nume, a fost şi ea cândva tânără...
Domnişoara Cucu: A fost? Cum adică a fost?
Grig: Poate mai este. Dar nu se vede.


... aventura asta ridicolă şi perversă care se numeşte viaţă...


Şi acum, bineînţeles, câteva imagini (care nu sunt foarte reuşite, pentru că la teatru nu este tocmai cel mai potrivit loc pentru a face fotografii cu un aparat ca şi al meu...)

 

Imagini: Sunshine

Tulip&Sunshine

100

       100 pentru că e postarea 100 (nimic mai banal).
        No şi acuma cu ocazia asta vă mulţumi, vouă, cititorilor noştri. Şi cel mai important, mulţumiri dirigintei şi profesoarei de română din generală- două doamne adevărate care ne-au inspirat. Fără ele n-am fi ajuns aici. Şi de aseamenea le mulţumim familiilor noastre extraordinare. Şi acuma că am terminat cu mulţumirile, să ne lăudăm!
        Acu' ceva timp( nu foarte mult), după cum ştie toată lumea, Groparu a venit cu ideea de a pune bloggerii clujeni pe zidul Primăriei. Şi îl felicităm şi lăudăm pentru iniţiativă. N-am sa reiau toată povestea. S-a făcut o selecţie. Totu-i fain până aici. Sincer n-am crezut că o să ajungă şi blogul nostru acolo. Din păcate n-am ajuns la dezvelire nici una din noi, dar am mers după aceea. Ideea e genială, bineînţeles. Clujul chiar avea nevoie de asta. Şi normal că unii vor vedea rău acest eveniment, dar deh... asta este (dar pentru aceia, lăsaţi-mă să vă spun ceva: în viaţă trebuie sa realizezi, nu sa vorbeşti şi să bârfeşti). Mulţumim tuturor celor care au fost implicaţi în eveniment. Şi poza (luată de la tvdece ):

Nu ne vine să credem că am ajuns deja la postarea cu numărul 100. Suntem foarte fecicite să vedem că sunt atâţia oameni cărora le face plăcere (sper) să privească cum blogul nostru creşte odată cu noi. Şi acuma să ne punem serios pe treaba dacă tot am fost trecute acolo.

Tulip&Sunshine 

P.S. În special după acest eveniment ne simţim mândre că suntem clujence.