Timpul

Fugeam.Inca nu stiam de ce si nu stiam inspre ce ma indreptam. Eram terminata, eram obosita, dar picioarele mele continuau sa se miste cu o viteza ametitoare. Nu stiam cata energie mai aveam pentru aceasta cursa contra timp.

Apoi mi-am dat seama. Ca toti oamenii si eu vroiam eternitate, asa ca fugeam de timp. Si daca obtineam eternitate, ce? Chiar nu avea nici un sens. Asa ca m-am oprit si am incercat sa inteleg timpul. El era infinit, doar noi il faceam limitat, masurandu-l. El nu are nevoie de noi, exista si fara sa ne plangem zi de zi ca nu e suficient. In schimb noi suntem dependenti de el, nu putem trai fara timp. Este in existenta noastra si nu putem schimba asta.

Pentru mine timpul e subiectiv. Depinde doar de mine daca imi folosesc timpul dat cu folos sau fara. Si asa ar trebui sa fie la fiecare om. Ar trebui sa ne simtim bine in timpul dat, indiferent de oamenii din jur. Nu am nevoie de sfaturi, pot gresi si singura destul. Nimeni nu poate sa-mi spuna ce sa fac cu timpul meu.

Omul modern mereu va fi intr-o cursa cu timpul. Si mereu va pierde si nu doar cursa ci o viata intreaga. Ar trebui sa avem timp sa citim o carte, sa spunem un “Te iubesc” sau un “Iarta-ma”, sa admiram o floare, sa intram intr-un muzeu… Lucrurile acestea sunt mult mai importante decat orice alta avere materiala. Dar stiam ca oamenii nu vor intelege asta decat in ultimele clipe ale vietii… Am zambit. Era un fel de comedie sumbra. Desi stim extrem de bine ca timpul nostru e limitat, noi il pierdeam cu prostii si nervi.

Iar daca timpul ar fi reversibil, cu siguranta as alege sa retraiesc copilaria. E cel mai frumos moment al vietii. Copilul este tatal batranului. Inca de cand suntem copii ne formam un caracter, dupa ce crestem e aproape imposibil sa ne mai schimbam. Iar copilaria va fi mereu o perioada mult mai indepartata decat batranetea.

Mereu m-am intrebat cum ar fi viata noastra daca timpul s-ar opri. La inceput as fi spus ca ar fi fost perfect. Dar nimic nu e ceea ce pare. Desigur ar fi minunat sa fii copil o vesnicie. Pana cand te-ai plictisi si te-ai intreba cum e sa fii batran si sa ai parte de aceea intelepciune. Fiecare varsta are minunatiile ei, de aceea ar trebui sa le traim pe toate foarte intens. Varstele ar trebui sa fie ca o biblioteca. Accesibile oricand.

Singurul loc unde timpul nu are sens si nu poate patrunde e in sentimente si gandire.

Dar vedeam cum lumanarea mea se topeste, asa ca m-am ridicat si am inceput sa ma plimb. Alergatul nu avea nici un sens.




Tulip