Relaxare

Tulip

Fericire

Tulip

O zi . . .

M-am trezit de dimineaţă, m-am ridicat din pat, m-am îndreptat înspre fereastră, apoi am dat veselă perdeaua la o parte. Ploua. Perfect, m-am gândit. Ador ploaia. M-am îmbrăcat repede, am avut grijă să nu-mi uit pălăria de paie şi am ieşit din casă. Ooops. Mi-am uitat umbrela, mi-am amintit când am ajuns pe trotuar, dar nu m-am întors, deoarece asta ar fi însemnat să am ghinion, şi în niciun caz nu voiam ghinion tocmai azi. Stăteam pe marginea străzii, aşteptând să traversez. Semaforul era roşu, dar totuşi mulţi oameni au trecut, deoarece nu prea erau maşini. Într-un final mi-am dat seama că eram singura care mai aştepta ca seamaforul să se facă verde. La un moment dat, un autobuz a trecut pe lângă mine şi m-a stropit din cap până în picioare. Mi-am imaginat cum trebuie că arătam aşa, udă, şi am început să râd. Am mers mai departe, prin parc, uitându-mă la faţa fiecărui om pe lângă care treceam. Nu puteam să înţeleg de ce toţi păreau trişti, enervaţi sau supăraţi. Nu vedeau toată frumuseţea din jurul lor? Copacii, florile, iarba, cerul, toate aveau un farmec aparte mai ales acum, când ploua. Oamenii erau şi sunt nefericiţi pentru că pur şi simplu nu ştiu să vadă lucrurile astea, lucrurile cu adevărat frumoase, care totuşi erau mici şi banale... Oamenii nu ştiu să fie recunoscători că au atâtea... când ar putea să nu aibă nimic. Uită să mai dăruiască din când în când câte un zâmbet sau o îmbrăţişare. Îmi părea rău pentru ei... La un moment dat, ploaia a încetat şi soarele şi-a făcut apariţia. În acel moment am văzut cea mai frumoasă imagine: un curcubeu perfect care se întindea deasupra oraşului. M-am oprit în mijlocul străzii şi m-am uitat la acea minune a naurii. Era perfect. Mai târziu, ajunsă acasă, m-am gândit: Asta a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea. 

Sunshine

Curaj

   Iar atunci mi-am dat seama!

   -Te folosesti cumva de versurile unei melodii stupide pentru a-ti cere scuze?!

   -Intr-un fel...  

   -Stii ce? Oamenii ar trebui sa fie destul de curajosi incat sa spuna "Iarta-ma", "Te iubesc" sau "Te rog" ! Dar nu lor le e mai usor sa spuna "Te urasc" sau "Lasa-ma in pace"! 

   -Da, dar nu sunt. Oamenii sunt niste...

   -Fiinte foarte lase, da stiu.... „Exact ca si mine” ma gandeam eu.

   Nu am mai spus nimic, am intors capul si am lasat sa-mi curga o lacrima pe obraz, in timp ce masina zbura pe sosea... 

  Este doar o mica parte din chestia la care am inceput sa lucrez...

Tulip

Plimbare in apus

                                                                                       

Tulip