Hai sa ajutam... sau nu

Azi, a venit doamna diriginta si ne-a spus sa nu cumva sa indraznim sa plecam de la dirigentie (care e ultima ora), ca avem musafiri. Bine. La ora unu intra in clasa doua pipite foarte bine imbracate (cand spun asta, ma refer la faptul ca aveau multe milioane pe ele) de la un fel de... organizatie (daca se poate spune asa), numita World Vision. Dintr-o balbaiala in alta, am inteles si eu despre ce era vorba. Tipele erau acolo ca sa ne povesteasca despre Africa si mortalitatea infantila... etc., stiti si voi ca nu-s chestii noi.
Ce am avut noi de facut? Am primit o foicica cu doua povestioare. Prima era despre o fetita de 13 ani care trebuia sa aiba grija de fratiorul ei de 10 luni, pentru ca mama lor tocmai murise. Iar a doua era despre o femeie  gravida care a parcurs 6 km pana la spital ca sa-si faca un control medical. Treaba noastra era sa spunem consecintele acestor intamplari, concluziile si sa dam niste solutii. Am primit o foaie mare, mare de tot, niste postituri si markere. A iesit asta:

Dupa ce s-or mai balbait juma' de ora intr-o romana de Doamne ajuta, ne-or impartit niste pliante (cam prost facute, apropo): 

Dupa care ne-o dat o foaie pe care sa ne scriem numele, clasa, adresa de e-mail si sa spunem daca vrem sa fim voluntari. Raspunsul meu a fost un "NU" foarte direct.

Acuma sa cugetam putin. Gaditi-va cati bani iti trebuie ca sa mergi in fiecare clasa cu foi, postituri, markere si cate doua pliante pentru fiecare. Intr-o clasa sunt aproximativ... sa zicem 25 de elevi. Iti cam trebuie o suma frumusica. Plus ca trebuie sa-ti platesti si pipitele care vin sa se balbaie, pentru ca am asa o vaga banuiala ca alea care or fost la noi, nu or fost pe gratis. Deci practic, se duc bani pe ceva ce noi stiam deja. Plus ca am pierdut o ora asa... imi pare rau ca n-am plecat. Stiti vorba aia: "fapte, nu vorbe". Daca chiar vrei sa ajuti cumva, cu banii dati pe markere te duci in Africa si ii ajuti pe copiii aia. Ii educi, ii inveti sa se ingrijeasca, sa scrie, sa se poarte... le areti ce e aia afectiune, iubire. Si da, asa stim noi sa ajutam. Chiar vreau sa-i felicit pe cei de la World Vision si nu numai pe ei, ca doar mai sunt o gramada de organizatii d-astea care cica vor sa faca bine. 

Tulip