Toata lumea a tacut. Era beata. Atat de beata cum n-am mai vazut-o vreodata.
-Iubesc, a spus ea sec.
A spus ca incepe ea si chiar a inceput! Lumea din jurul mesei a inceput sa rada.
-Da, da. Aceeasi reactie am avut-o si eu. E greu de crezut ca cineva ca mine poate simti ceva... Sa nu mai vorbim de iubire. Dar... chiar iubesc.
Ceva din tonul si privirea ei i-a facut sa inceteze. Sa o priveasca cu interes.
-Iubesti?, a intrebat unul din ei. Tu chiar vrei sa te credem? Toata lumea de-aici stie cine esti.
-Stii? Poate par eu dura si omor cu sange rece, dar sunt om.... mai mult decat atat, sunt femeie.
-Doar pari dura?! Ana... nimeni nu indrazneste macar sa respire in preajma ta.
-Eh... asta e pentru ca asa am vrut eu sa fie. Si uite. Tu indraznesti sa te contrazici cu mine, ceea ce dovedeste ca nu sunt asa rea.
-Indraznesc pentru ca am ajuns intr-un punct in care nu ma mai intereseaza ziua de maine.
Toti cei de la masa priveau si ascultau captivati. Inclusiv eu. Mai ales eu pentru ca stiam de cine vorbeste.
-De ce bei?, am intrebat eu. Era prea tarziu ca sa ma mai opresc cand mi-am dat seama ce fac. Stii foarte bine ca nu-ti face bine.
Toti ma priveau ca si cum as fi fost nebuna. Inclusiv ea. Dupa care mi-a zambit.
-Ba din contra, papusa. Beau pentru ca ma ajuta sa uit. Sa nu plang, iar daca plang ma ajuta sa uit ca am facut-o.
Am privit-o mai intens. Ochii ei albastri au stralucit.
-Stiu ce crezi, a spus. Crezi ca sunt o lasa si crezi bine. Asa e. A ras. Era o vreme cand faceam doar bine. Cand nu eram asa, cand lumea nu se temea de mine. Si in vremea aceea primeam doar rau inapoi. Doar eu si dracu' stim prin ce-am trecut atunci. Asa ca am schimbat foaia. La inceput nu mi-a placut. Nu ma reprezenta. Dar m-am obisnuit pentru ca nu aveam de ales. De fapt am avut de ales. Am avut de ales intre a fi calcata in picioare si ceea ce sunt acum. Si am ales a doua varianta si nu-mi pare rau.
Stiam foarte bine prin ce-a trecut. Erau nopti intregi cand statea in bratele mele si imi povestea.
-Si n-am sa las garda jos, a continuat ea. Parca imi citea gandurile. Si stii de ce? Pentru ca lumea asta asteapta. Un moment de slabiciune in care sa muste. Nu-l vor avea.
Si nu stiam cum sa o ajut... Aveam ochii in lacrimi.
Tulip
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu