Sa zicem ca

-Mi-i dor de ea. Asa mi-i de dor.
Auzisem cuvintele astea de nenumarate ori in ultimele doua luni.
-La fel de tare ca la inceput?, am intrebat eu. Si in acelasi fel?
A stat si m-a privit pentru o secunda pana s-a decis.
-Da. Si parca mai tare ca la inceput.
Am zambit in sinea mea. Era mai mult un dor... carnal, ca sa zic asa. De placere. Nu era deloc ca la inceput. Dar dorul e tot dor... si uneori ne doare mai mult decat ar trebui.
-Bine. Sa zicem ca te cred si ca e asa cum spui tu. Sa zicem. Momentan.
A ras.
-Sa zicem... Sa zicem ca sunt din nou fetita aia inocenta, credula si prostuta. Sa zicem ca nu stiu tot ce stiu... tot ce am aflat. Sa zicem ca tot ce mi-a "promis" ea se va intampla. Sa zicem ca totul e ca la inceput. Sa zicem... Doamne cat ma doare cand ma gandesc.
-Sa zicem, sa zicem. Asta nu-i o solutie si o stii. Uite, priveste viata ca pe o piesa de teatru sau ca pe un film.
-Ei bine... filmul asta e jalnic.
-Tocmai de aceea schimba scenariul acolo unde vezi ca lucrurile nu merg. Schimba-l in asa fel incat filmul tau sa fie de Oscar.
-Pai cum? Schimb scenariul si personajul principal lipseste?
Am ras.
-Tu esti regizorul. Personajele joaca dupa cum spui tu. Cu atat mai mult personajul principal.
-Poate ai dreptate.
-Sau poate nu, nu-i asa? Inca te indoiesti...
-Mi-e greu sa mai am incredere in primul rand in mine...
-Asta se va schimba cu timpul. E doar un moment din viata, atat.
-Unul lung.
-Trebuie sa inveti sa faci fata. Nimeni nu e inutil, nici macar aia pe care ii credem noi inutili. Tine capul sus si privirea dreapta. Arata ca esti puternica. Stiu ca poti sa faci asta. Stiu ca esti mai puternica decat areti... decat crezi.
-Am destule motive incat sa vreau sa fiu la doi metri sub pamant. Nici nu intra in discutie privirea dreapta.
-De ce vrei sa renunti la unicul lucru pe care il ai cu adevarat? Cam asta e viata...
A ras.
-Singurul? Poate....
Si-a aruncat tigara si a inceput sa priveasca apusul. Am luat-o de mana. Voiam sa stie ca sunt acolo.
-O sa fie bine.
Nu era valabil pentru acum, dar era pentru viitor.

Tulip

Street life (1)

Sunshine

Alcool

-Incep eu.
Toata lumea a tacut. Era beata. Atat de beata cum n-am mai vazut-o vreodata.
-Iubesc, a spus ea sec.
A spus ca incepe ea si chiar a inceput! Lumea din jurul mesei a inceput sa rada.
-Da, da. Aceeasi reactie am avut-o si eu. E greu de crezut ca cineva ca mine poate simti ceva... Sa nu mai vorbim de iubire. Dar... chiar iubesc.
Ceva din tonul si privirea ei i-a facut sa inceteze. Sa o priveasca cu interes.
-Iubesti?, a intrebat unul din ei. Tu chiar vrei sa te credem? Toata lumea de-aici stie cine esti.
-Stii? Poate par eu dura si omor cu sange rece, dar sunt om.... mai mult decat atat, sunt femeie.
-Doar pari dura?! Ana... nimeni nu indrazneste macar sa respire in preajma ta.
-Eh... asta e pentru ca asa am vrut eu sa fie. Si uite. Tu indraznesti sa te contrazici cu mine, ceea ce dovedeste ca nu sunt asa rea.
-Indraznesc pentru ca am ajuns intr-un punct in care nu ma mai intereseaza ziua de maine.
Toti cei de la masa priveau si ascultau captivati. Inclusiv eu. Mai ales eu pentru ca stiam de cine vorbeste.
-De ce bei?, am intrebat eu. Era prea tarziu ca sa ma mai opresc cand mi-am dat seama ce fac. Stii foarte bine ca nu-ti face bine.
Toti ma priveau ca si cum as fi fost nebuna. Inclusiv ea. Dupa care mi-a zambit.
-Ba din contra, papusa. Beau pentru ca ma ajuta sa uit. Sa nu plang, iar daca plang ma ajuta sa uit ca am facut-o.
Am privit-o mai intens. Ochii ei albastri au stralucit.
-Stiu ce crezi, a spus. Crezi ca sunt o lasa si crezi bine. Asa e. A ras. Era o vreme cand faceam doar bine. Cand nu eram asa, cand lumea nu se temea de mine. Si in vremea aceea primeam doar rau inapoi. Doar eu si dracu' stim prin ce-am trecut atunci. Asa ca am schimbat foaia. La inceput nu mi-a placut. Nu ma reprezenta. Dar m-am obisnuit pentru ca nu aveam de ales. De fapt am avut de ales. Am avut de ales intre a fi calcata in picioare si ceea ce sunt acum. Si am ales a doua varianta si nu-mi pare rau.
Stiam foarte bine prin ce-a trecut. Erau nopti intregi cand statea in bratele mele si imi povestea.
-Si n-am sa las garda jos, a continuat ea. Parca imi citea gandurile. Si stii de ce? Pentru ca lumea asta asteapta. Un moment de slabiciune in care sa muste. Nu-l vor avea.
Si nu stiam cum sa o ajut... Aveam ochii in lacrimi.

Tulip

Clujul în detalii (6)

Sunshine


 O să spun doar că îmi pare bine că am revenit, dar şi că o pauză luuungă mi-a prins bine.

Azi

Mai stii ultima data cand ai fost aici? Ei bine parfumul tau a ramas inca in asternuturile mele. Sau poate e doar in capul meu.
Nu conteaza. Asta ma face sa te vreau si mai mult cu fiecare seara. Dar tu nu esti aici si nu stii cum doare. Si totusi... stiu ca te vei intoarce. Mereu ai facut-o. Si ma intreb de ce. De ce te joci asa cu mintea mea?
Si uite ca azi e altfel. Azi nu te mai vreau. Azi nu ma mai gandesc la tine. Azi nu mai doare. Azi te uit.


Tulip

Singuratate

As vrea sa ma uit in ochii tai si sa cred ca totul e bine. Dar nu e asa. Si ar trebui sa fie asa. Asta ar trebui sa fie iubirea.
Nu inteleg. Tot ce incerc sa fac e sa iubesc si sa ajut si tot ce primesc in schimb e doar durere. E atat de multa lume in jurul meu care imi repeta zilnic ca ma iubeste, dar nimeni nu stie ca seara cand ajung acasa plang singura. Nimeni nu e acolo. Nimanui nu-i pasa. Poate ar trebui sa ma obisnuiesc. Poate ar trebui sa-mi intre in cap ca sunt facuta ca sa fiu singura. Nu ar trebui sa-mi fie foarte greu. Nici pana acum nu a fost altfel. Ar trebui sa nu mai pun atata suflet, sa nu imi mai pese. Ar trebui sa fiu tot ceea ce nu sunt.
Si totusi, parca asta nu e o solutie. Si atunci?
Simt ca mor...

Tulip