Adevarul este un motiv. De aceea avem istorie. Trecut, viitor sau prezent, totul se bazeaza pe adevar. Adevarul e ceva pe care aparent toata lumea il vrea si toata lumea il doreste, dar doar aparanet. Nu toata lumea lupta pentru el sau il cauta cu adevarat. E ceva de care aveam nevoie in acel moment si din pacate era pe cale de disparitie si nu doar in lumea mea aiurita, stiam asta... Si totusi, nu toata lumea e capabila de adevar, nu toti suntem in stare sa primim si sa dam adevar... Nu toti meritam adevarul.
Si eram dezamagita... Eram dezamagita pentru ca tu m-ai invatat ce e adevarul, dar la randul tau practic nu stiai absolut nimic despre cum e adevarul... Eu te-am invatat cum e sa-l primesti, tu m-ai invatat cum e sa-l dau, dar din pacate nu si invers! Si asta a stricat tot! Stiam ca asta a ruinat tot!
Dar inca aveam speranta, desi stiam ca nu se mai poate face nimic... Aveam speranta pentru ca eram dependenta de ea, pentru ca era una dintre cele trei lucruri de care eram eu dependenta... Si asta eram eu, nu ma puteam schimba si nici nu vroiam!
Dar intr-un fel ma bucuram... Ma bucuram pentru ca tu prin inconstienta ta m-ai facut pe mine constienta si mi-ai dat o lectie de viata. Sfarsitul e mereu un nou inceput! Iar tu mi-ai dat acest sfarsit pentru a o putea lua de la capat... Si iti multumesc pentru asta. Iti multumesc pentru lacrimi, pentru suferinta... Iti multumesc pentru tot...
Dar singuratatea nu doare tot timpul, cel putin pentru mine nu...
Si totusi, eram... eram fericita!
Tulip
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu