Imperfecţiune . . .

Chiar dacă te vedeam plecând, nu eram deprimată. Probabil nu eram nici măcar tristă. Mă simţeam ciudat că totul se terminase atât de brusc, dar eram bine. Deocamdată. Zilele treceau şi aşteptam să mă simt mai rău, dar nu se întâmpla nimic. Poate îţi simţeam lipsa, dar nici până acum nu ai fost foarte mult alături de mine. Probabil ăsta era motivul pentru care eram acum atât de indiferentă.
Acesta a fost motivul pentru care am fost în continuare indiferentă, chiar şi atunci când te-am văzut cu ea. "Mi-am făcut-o cu mâna mea", m-am gândit, amintindu-mi momentul în care ţi-am prezentat-o. Totuşi, începeam să râd închipuinu-mi cum arătaţi ţinându-vă de mână. "Cuplul perfet", s-ar gândi toată lumea. Mai puţin eu. Vă cunosc pe amândoi destul de bine, ca să-mi dau seama că nu sunteţi potriviţi unul pentru altul.Nu e ceea de ce ai tu nevoie. Nu e ceea ce căutai. Probabil nici eu nu eram tocma perfectă, dar sunt sigură că eram mai bună decât ea. Poate cine ştie, îţi vei da seama ce ai pierdut. Şi ce dacă îţi vei da seama? Crezi că îţi va fi atât de uşor? Până când se va întâmpla ceva, mă voi distra privindu-vă.

Totuşi ceva mă deranja. Faptul că încă aveai o parte din inima mea la tine. Nu ştiu cum am uitat-o la tine, nu ştiu de ce ţi-am dat-o de la bun început, şi totuşi... poate pe atunci o meritai...

Sunshine