Stau pe pervazul gemului din camera mea şi urmăresc un spectacol incredibil. Nu am mai văţut de mulţi ani aşa ceva. Apa cade furioasă din cer, zig-zaguri luminoase acoperă cerul, bucăţele mici de gheaţă cad pe trotuar. Furtună. Fulgerele sunt mai uimitoare ca oricând. Iubesc fulgerele. Iubesc să stau pe pervaz şi să le privesc. Sincer, ultimul a fost uluitor. . extraordinar. . .
Îmi place să privesc, să văd contrastul dintre furtuna de afară şi calmul din interiorul meu.
Tot ce îmi doresc acum e să fiu în mijlocul unei câmpii verzi, singură [poate cu un aparat foto în mână], pe vremea asta, să simt cum apa curge din părul meu, să simt ploaia.
Îmi place când plouă. E ceva magic când toţi acei picuri reci te ating, atunci simţi că trăieşti. Totul devine şi mai incredibil când fulgeră şi totul se luminează . . . de parcă . . . parcă cineva aprinde şi stinge un bec [nu o ţigară tulipo!!!]. Apoi aştepţi să auzi acel sunet incredibil care te face să te cutremuri. . . Într-un sfârţit apare şi tunetul . . . pur şi simplu încremeneşti, deoarece nu credeai că va fi atât de intens.
Pare că ploaia se calmează. . . dar fulgerele sunt tot mai furioase, mai frumoase. Oamenii merg grăbiţi prin ploaie. Unii se uită la mine, şi par că mă invidiază [mie mi-e cald, sunt uscată], neştiind că eu, de fapt, îmi doresc să fiu afară, în locul lor, udă până la piele. . .
Ador asta!
Sunshine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu