joi, 7 aprilie 2011

Steaua fara nume

    Acum două zile am fost, împreună cu Tulip, la teatru... (De fapt era Casa de Cultură a Studenţilor) Piesa pe care urma să o vedem era Steaua fără nume de Mihail Sebastian (dar trebuie să recunosc că niciuna dintre noi nu auzise de ea :D)...
   Suntem în sală, luminile se sting, iar noi intrăm, încet, încet în cu totul altă lume... O lume a oamenilor superficiali, a oamenilor superficiali care îşi dau seama că viaţa înseamnă mai mult decât nopţi în cazinouri, rochii frumoase şi bijuterii nepretuite, a omenilor care îşi trăiesc viaţa într-un mod mai modest, dar plăcut şi plin de realizări însemnate...
  Cei pe care îi vedem, povestea pe care ne-o relatează, gesturile pe care le urmărim, cuvintele pe care le auzim... par atât de reale, încât la sfârşit ni se pare că despărţirea de personaje este prea brutală, că întoarcerea la realitate ar trebui să fie făcută mai... lent.

Oare o persoană care a fost obişnuită să trăiască în lux, chiar nu ar putea renunţa la confortul său, pentru sufletul său pereche? ... Probabil că nu.

Câteva replici pe care am ţinut să vi le arătam:

Nicio stea nu se opreşte niciodată din drumul ei.


Mona: Trăiesc atâţia oameni care nu au văzut niciodată Ursa Mare...
Profesorul: Li se pare doar că trăiesc...


De aseară şi până acum a trecut o noapte... şi ce noapte!


Mona: Eşti drăguţ...
Profesorul (vrând să plece): Mona, e 8 fără 5. 
Mona: Chiar şi la 8 fără 5, eşti tot drăguţ.


Mona: Tu ai văzut vreodată Ursa Mare?
Grig: Ce?
Mona: Ursa Mare.
Grig: Tu eşti nebună!
Mona: Ăsta e cel mai frumos lucru pe care mi l-ai spus vreodată!

Grig: Vezi, Mona? Domnişoara Cucu şi atât. A avut şi ea un nume, a fost şi ea cândva tânără...
Domnişoara Cucu: A fost? Cum adică a fost?
Grig: Poate mai este. Dar nu se vede.


... aventura asta ridicolă şi perversă care se numeşte viaţă...


Şi acum, bineînţeles, câteva imagini (care nu sunt foarte reuşite, pentru că la teatru nu este tocmai cel mai potrivit loc pentru a face fotografii cu un aparat ca şi al meu...)



 




Imagini: Sunshine




Tulip&Sunshine

8 comentarii:

  1. Au avut un spațiu destul de limitat în care să se desfășoare. Mie îmi plac foarte mult piesele de teatru transpuse în sălile studio pentru că au un impact asupra publicului mult mai mare. Simți că faci parte din jocul lor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Adevarat. Dar trupa aceasta a fost din Oradea ca de obicei clujenii nostri joaca la Teatrul National :)

    RăspundețiȘtergere
  3. o fost superb..mai ales vocea lui Sorin Oros!!!tot respectul...a si inca ceva meleodia pe care au dansat balerinele cand s-a terminat piesa nu stii cum se numeste?

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, chiar a fost minunat. Din pacate nu stim cum se numeste melodia.

    RăspundețiȘtergere
  5. salut....hm...frumos...dar e nevoie de puţin mai multă atenţie, în redactarea unei ştiri...trupa a fost din Satu Mare, şi nu din Oradea...dar mă bucur sincer că spectacolul a plăcut...SORIN OROS....

    RăspundețiȘtergere

Ne gasesti si pe Twitter: Tulip si Sunshine si Facebook