Poate...

-Eu tot nu inteleg ce cauti aici.

-Motivul pentru care eu sunt aici, esti tu.

M-am indreptat catre pat. Oricum acolo aveam sa ajung cu tine aici. Te-ai asezat langa mine.

-Ai de gand sa ma ignori?

-Asta incerc, am spus eu. Dar nu prea imi iese.

Ti-ai apasat buzele la baza gatului meu.

-Imi faci rau, stii asta.

Ai inceput sa urci.

-De de nu ma lasi sa te uit dracu’ o data?!

-Pentru ca nu ma vei uita niciodata. Am fost prima, voi fi mereu acolo.

-Da, dar acum doare. Vreau sa treaca 10 ani si atunci cand ma gadesc la tine sa zambesc. Sa ma bucur de ce a fost. Sa raman cu amintirile placute. Nu pot asa.

-Eu chiar te vreau..

-Nu ai fost niciodata a mea. M-am saturat sa tot astept dupa ceva ce stiu ca nu voi avea niciodata. Vreau sa pleci. Vreau sa dispari complet din viata mea.

-Esti sigura de asta?

-Niciodata in viata mea nu am fost mai sigura.

-Stii… greu nu e sa iei o decizie, e greu sa rezisti dupa ce ai luat-o. Dar fie cum vrei. Promit… promit ca nu vei mai auzi de mine niciodata.

Ti-ai luat geanta si te-ai indreptat catre usa. As fi vrut atat de mult sa te iau de mana si sa te bag in pat. Sa spun ca totul a fost doar o prostie copilareasca. Ca poti sa ramai. Dar stiam ca nu te vei schimba pentru mine si stiam ca nici eu nu vreau sa ma schimb. Era cel mai bine. Mai trecusem prin asta, stiam ce ma astepta. Poate de data asta va fi mai usor. Poate de data asta… 

Tulip