marți, 10 ianuarie 2012

Raspunsuri

M-a impins pe pat si s-a suit peste mine. Si-a lipit lama cutitului de gatul meu. Era ascutita, simteam asta. Cealalta mana si-o plimba in sus si in jos pe piciorul meu.
-Nu inteleg..., mi-a soptit el la ureche.
-Nici nu trebuie, am spus eu.
A suras.
-Stii... Eu nu te vreau. Vreau doar raspunsuri.
-Esti aici, esti peste mine si ma atingi. E un motiv destul de bun pentru mine ca sa ma convinga ca nu vrei doar raspunsuri.
A ras.
-Sunt atatia care si-ar da viata sa te aiba... si atatia care si-au dat-o deja. De ce?
N-am raspuns. A aruncat cutitul si si-a lipit buzele de gatul meu.
-E adevarat. Atunci cand apari tu, toate privirile se intorc spre tine. Ai personalitate, asta e clar!
-Personalitate, ambitie..., am spus eu.
-Dar cum reusesti? Cum ii atragi in capcana? Cu m-ai atras pe mine?
-Ai fi surprins sa vezi cum se pierd oamenii daca te uiti in ochii lor la momentul potrivit. O privire si e de ajuns.
-Momentul potrivit..., a mormait el uitandu-se in ochii mei.
-Plus ca... Hmmm... Stii, toti alegam dupa ceva ce nu putem avea. Si mai ales dupa cineva pe care nu-l putem avea. Asta e regula. Si nu are exceptii. Pana si eu alerg.
-E posibil asa ceva?, m-a intrebat el.
-Foarte, chiar.
A inceput sa-mi desfaca nasturii de la camasa.
-Habar n-ai cati barbati si-au pierdut averile si nu numai... din cauza ta.
-Nu doar barbati, am spus eu.
Ochii i s-au marit.
-Femei?!
Am ras. Mi-am lipit buzele de ale lui.
-Stii... te-as putea invata multe, am spus eu. Dar esti prea tanar. Plus ca viata nu prea se invata. Se fura... de la cei care au avut una.

Tulip

Un comentariu:

Ne gasesti si pe Twitter: Tulip si Sunshine si Facebook