Pe versurile lui Adrian Păunescu. . .
Sau poate vă place mai mult această variantă . . .
La margini te chem
Să fugim undeva
Că şi sufletul meu
E o mahala.
Să mergem într-o seară departe-n mahalale
Şi noaptea să ne lege cu negurile ei,
Să-ţi dau îmbrăţişarea, mai vrei sau nu mai vrei
Şi eu să cad în focul îmbrăţişării tale.
Ai vrea să fie iarnă, ai vrea să fie toamnă,
Ai vrea ca liliacul să înflorească brusc,
Să-ţi fiu arheologul, tu- vasul meu etrusc
Ai vrea să fie-o vreme ce nu ştii ce înseamnă.
Dar hai în mahalale, ţinându-ne de mână
Pe străzi cu becuri stranii de-un galben-violet
Când picură cişmele, pe lângă un bufet
Cu firma povârnită şi preţuri la-ndemână.
Paralelipipedic trăim în nopţi egale
Iubirea noastră moare într-un oraş cubist,
S-o inventăm întreagă cât eşti, cât mai exist
Îmbracă-te aiurea şi hai în mahalale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu