Zâmbea

  Privea amurgul la fel ca în orice altă seară. Adora să vadă cum soarele pictează apa, cerul, până şi aerul în portocaliul cald al amurgului. Adora să vadă cum apa roşie îl înghiţea până la urmă de fiecare dată. Adora să asculte cum pescăruşii albi ca neaua se jucau pe plajă. Adora să stea cu picioarele în nisipul deja mai rece şi cu cana de cafea în mână până când ultima rază de soare dispărea cu totul.

  Când şi ultima rază portocalie se estompa, fantomele trecutului începeau să-l bântuie iar. Pe cât iubea amurgul, pe atât ura momentul în care trebuia să intre în casă. Liniştea micuţei case de pe plajă îi amintea cât de era de singur.

  Nici nu mai ştia câţi ani trecuseră de când cineva trecuse pragul acelei locuinţe. Probabil la puţin timp după ce ea murise... Oricum, renunţase de mult timp să mai ţină socoteala minutelor, zilelor, anilor... Timpul era altfel pentru el. Se trezea odată cu răsăritul soarelui, se culca când îi era somn, mânca când îi era foame... Nu avea nevoie de niciun ceas pentru asta.

  A mai stat câteva minute, privind marea pe fereastră. Întotdeauna îl fascinase acel mic infinit. Nu îşi putuse niciodată închipui cum ar fi putut să se sfârşească vreodată acea imensă întindere de apă. Semăna atât de mult cu ceea ce îşi închipuia el că e după moarte. Un infinit despre care nu poţi să-ţi imaginezi că se va termina vreodată, sigur; totuşi ceva nesigur ca valurile, ceva calm ca o briză, ceva furios ca o furtună...

  De câte ori se uita la apă se gândea şi la ea. Era tot ceea ce avusese vreodată. Îşi putea aminti uşor buclele ei aurii, ochii ei albaştri ca cerul, pielea albă ca penele pescăruşilor... Dar, cel mai uşor, îşi amintea zâmbetul ei. Zâmbea când era fericită - un zâmbet împlinit, zâmbea când era tristă - un zâmbet melancolic, zâmbea când era speriată - un zâmbet nesigur...

  Odată ce îi pierduse zâmbetul, pierduse tot ceea ce ştia el că înseamnă sau seamănă cu fericirea...

  Toate acele lucruri şi le amintea în fiecare seară, deşi îl dureau îngrozitor. Privind stelele, strălucirea lor rece, a închis ochii şi a încercat să rememeoreze o zi însorită...

... zâmbea

Sunshine