-A fost ciudat azi, am spus eu aplecandu-ma ca sa-l sarut.
-Mmmm... da. E ciudat cu Chris si-a luat geaca si a plecat. De ce? Ii era frica? Si parca gorilele lui Ethan trebuia sa-l prinda.
-Da... Chris a fost rapid.
Am inceput de la gat si am coborat incet spre pieptul lui, deschizandu-i usor nasturii de la camasa.
-Si acum ce vom face?
-Nu stiu, am spus eu. Vreau si eu o zi normala. Vedem maine.
Am mai coborat putin.
-Ma inebunesti!, a strigat el. Nu mai pot gandi cand te transformi asa...
A cam sarit pe mine, la propiu.
A doua zi cand m-am trezit, inca eram cu gandul la noaptea trecuta. Am zambit cand am vazut ca Robert doarme ca un bebelus si am inceput sa ma imbrac.
-Trebuie sa recunosc, m-a intampinat o voce cand am intrat in bucatarie, niciodata n-am obosit un barbat atat de tare.
-Mama?!
-'Neata si tie, scumpo. Cafea?
-Da, am spus eu nesigura. Ce faci aici? Unde e tata?
-Am venit sa vorbesc cu Carmen si Ethan. Iar tatal tau, e acasa si repara un scaun pe care l-a rupt, dupa ce ati plecat voi. Va ajunge si el foarte curand.
-A rup un scaun?, am intrebat zambind. Deja va certati?
-A nu... Nu ne-am certat. Doar ca scaunul, pur si simplu, a... cedat.
Robert a iesit somnoros din camera.
-'Neata doamna J.A.!
Dupa care pe mine m-a pupat pe obraz.
-J.A.?!, a strigat el cand si-a dat seama. Eu... aaa.. eu..
-Stai linistit, nu sunt aici pentru tine, a spus mama zambind.
-Ah, ok! Ce avem de mancare?
-V-am facut niste sandwich-uri calde. Sper sa va placa.
Am auzit o bataie in usa. Mama s-a dus sa deschida. Era tata.
-Deci? a intrebat J.A..
-Pai... ti-am luat alt scaun, a spus el.
Am inceput sa rad si l-am salutat. A inceput sa ne studieze pe mine si Robert.
-Am sa ma fac ca n-am observat, a spus el.
-Doamne!, am spus eu. Ce aveti? De parca voi n-ati fost tineri...
-Am fost, dar pe vremea mea, a inceput tata, pe vremea mea... Ei bine pe vremea, era la fel, a spus el dezamagit.
Intre timp a aparut si restul casei: Carmen, Ethan, Nicholas si Emilia.
-M-am gandit la ce-am vorbit aseara, John. Cred ca vom face asa. Sa putrezeasca toti la nebuni, aspus Ethan.
-Ha?, am intebat eu.
-Chris are o camera rezervata la nebuni, mi-a spus tata.
-Ah... cum?
-Doar falsificam niste acte, mi-a spus Ethan.
-Doar?!, am intrebat eu.
-Da... cred ca toti de aici, cu exceptia celor tineri, am falsificat macar o data un act.
Robert s-a uitat la mama lui.
-Da, i-a confirmat ea. Tatal tau e traficant, deci... m-am folosit si eu de ce am invatat de la el.
Eu m-am uitat la Carmen, iar ea dat din cap arfimativ.
-Ok, sa trecem peste acest soc, am spus eu. Continuati cu planul.
-Atat, a spus mama. Pur si simplu il bagam la nebuni.
-Aha.. Ma duc sa-mi iau ciocolata, am spus eu. Voi mai stabiliti detalii.
-Vin cu tine?, m-a intrebat Robert.
-Nu... ma duc singura. Dar da-mi totusi cheile de la motocicleta.
-Daca ii faci ceva...
-Nu-i fac nimic...
Am oprit motocicleta si am inceput sa ma plimb prin Barcelona. Era prea usor asa cum ziceau ei. Prea usor. Am intrat pe o straduta ingusta si intunecoasa, pentru a ajunge la singurul magazin care avea ciocolata care-mi placea mie. Chiar cand sa intru in magazin, o mana m-a luat de gura si de mijhloc si m-a tras cu ea.
Cand m-am trezit, eram legata de un scaun, intr-o camera complet goala si in semiintuneric. Ma dureau toata si simteam cum imi curge sange dintr-o rana de la cap.
-Cred ca glumesti, am spus eu gemand de durere.
-Chiar deloc, am auzit o voce.
-Chris... esti jalnic, am spus eu.
A venit si s-a pus in fata mea.
-Bati si legi o femeie... tie-e frica de mine? Foarte bine faci, pentru ca dupa ce voi scapa, sa-ti pazesti fundul foarte bine.
Mi-a mai tras o palma. Am ras.
-Dupa cum am spus, jalnic!
-Taci!, a urlat el. Spune-mi unde-mi sunt banii!
-Ce bani?, am intrebat eu sperand ca nu-si da seama ca ma prefaceam.
-Haide, J.A. ti-a lasat o avere uriasa.
-Mie?! Te inseli. Singurul meu venit e alocatia plus ce-mi da Carmen.
-Da-te dracu', Tara! Zi-mi! Stiu ca stii.
Si-a lipit lama cutitului de gatul meu.
-Omoara-ma, dar nu rezolvi nimic. Nu stiu despre ce bani vorbesti. Poate te inseli tu.
Si-a apasat lama mai tare si simteam cum imi intra in carne.
-Eu vorbeam serios, Tara. Nu mai iesi in viata de aici. Daca nu-mi spui... te omor. N-ar fi prima data cand fac asta.
-Stiu ca nu. Tatal Leahei, iar apoi ai incercat cu mama si tata. Din pacate nu ti-a reusit. Iar apoi te-ai folosit de mama, crezand ca tata a disparut pentru totdeauna.
Si-a indepartat cutitul de la gatul meu.
-De... de unde stii?
-Cand ai spus ca "n-ar fi prima data", mi-am dat seama. Apropo, de cand sunt aici?
-Ai ramas peste noapte, scumpo.
Am ras.
-Toate au inceput, am spus eu.
-Da, si ar fi bine sa incepi sa-mi spui unde sunt banii.
-Nu stiu nimic.
S-a apropiat de mine.
-Stii, mereu am vrut-o pe mama ta... iar tu semeni atat de bine cu ea. Stii la ce ma gandesc?
-Sa nu indraznesti!
-O ba da! Pana imi spui unde sunt banii.
A inceput sa-si desfaca nasturii de la pantaloni, dar chiar in momentul acela am auzit o impuscatura. Robert tocmai il impuscase pe Chiris in picior.
-Fii atent la mine, javra!, a urlat el cu un picor pe pieptul lui Chris. Daca o singura data te mai apropii de Tara si la 10 m distanta, esti mort. Sper ca ne-am inteles.
Robert m-a dezlegat si m-a ajutat sa ma ridic. Ma simteam atat de slabita... simteam cum mi se inchid ochii. Trebuia sa raman treaza, constienta... Trebuia... In urmatoarea secunda, am simtit cum ma prabusesc.
-Se trezeste! Se trezeste!, am auzit o voce.
Cand am deschis ochii, am vazut sapte siluete care stateau in jurul meu.
-Rahat!, am gemut eu...
-Cam asa, am auzit-o pe mama.
-Esti o iresponsabila, Tara!, l-am auzit pe Robert. Habar n-ai cate griji mi-am facut! Credeam ca am sa te gasesc in vreun sant cu un glont in cap. Sa nu mai faci asa ceva veci! Priceput?!
-Aaa... ce s-a intamplat?, am intrebat eu.
-Chris, te-a rapit, batut, drogat si vroia sa-ti faca si altceva... bine ca am ajuns la timp, a murmurat Robert.
-Ah, imi amintesc... si dupa?
-Dupa, ai cazut lata, a spus Nicholas.
-Si dupa?
-Dupa, te-am adus acasa, scumpo, a spus Carmen. Acum poti sa stai linistita.
-Da, important e ca esti bine, am auzit-o pe Emilia.
-Si Chris?, am intrebat eu.
-La nebuni, au raspuns in cor Ethan si tata.
-Oh... inteleg.
-La inceput ma gandeam sa-l omor, a spus tata. Dar apoi mi-am dat seama ca ar fi scapat prea usor.
Mi-am pus mana la cap si doar atunci am observat ca sunt bandajata. Ma durea ingrozitor.
-Toata lumea afara, a soptit Robert. Are nevoie de odihna.
Dupa ce toata lumea a plecat, Robert a venit cu un medicament si un pahar de apa.
-Poftim, o sa te simti mai bine.
Am dat medicamentul pe gat si mi-am pus capul pe pieptul lui Robert.
-Bine ca s-a terminat, a pus el. Acum vom avea liniste.
Mintea si el o stia. Nu s-a terminat. Lumea stia cine suntem. Fiu de mare traficant plus fiica de mare hoata... asa ceva nu dispare ca prin minune. Nu s-a terminat deloc, era doar inceputul. Lumea mereu va vrea ceva de la noi.
Dar eram gata sa infrunt tot.
Sfârşit
Tulip
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu