-Tu ce legatura mai ai in toata afacerea asta?! Si tipul de langa tine cine mai e?!, am intrebat eu.
-Stii, Tara... eu si tipul de langa mine, mereu am vrut-o pe mama ta. Dar din pacate a trebuit sa dispara. Apoi, prin nu stiu ce miracol, te-ai mutat chiar langa noi. Am inceput sa verific: nume, data nasterii, si asa mai departe si am aflat ca esti chiar fata lui J.A.. Iti dai seama ce bucurie pe noi?! Niciodata nu am putut pune mana pe J.A., dar pe tine, draga mea, voi reusi. Ca vrei, ca nu vrei.
-Ce?! Eram complet derutata.
Leah, a profitat de momentul meu de neatentie si s-a rasucit tinadu-mi mainile la spate. Cu tot cu briceag.
-Lasa-ma! Am strigat eu.
-Nici gand, Tara! Chiar vreau sa vad cum vei fi umilita, a spus ea cu dispret.
-Hai, Ben. E timpul sa ne facem treaba.
Deci pe tip il chema Ben. Thomas si Ben s-au apropiat incet de mine, iar Thomas si-a pus o mana pe coapsa mea.
-Stii, nu cred ca Robert ar fi mandru sa afle ce face tatal lui.
-Nu va afla. Pentru ca tu nu vei mai exista. Asta a fost intelegerea ca sa-mi gasesc fiul. Tu.
Sa te am cateva ore inainte sa fii moarta.
Si-a lipit buzele de gatul meu, in timp ce-si plimba mainile pe corp. Credeam ca am sa vars. Vroiam sa vars. Fix in capul ala al lui, chelios! Chiar atunci s-a deschis usa de la toaleta. Robert si Nicholas au aparut in pragul ei.
-Tara, esti b... Tata?! Robert s-a repezit la mine.
-Fiule... mai bine pleci.
-Esti nebun! Ia-ti mainile jegoase de pe ea! Nenorocitule, nu pot sa cred ca esti tatal meu! Sa arzi in iad!
-Fiule, eu...
-Nu-mi mai spune fiule! Da-i drumul. Acum.
De data asta am profitat eu de neatentia lui Leah si m-am rasucit. I-am dat un pumn in burta, cat de tare puteam eu, dupa care i-am luat briceagul. Cand s-a prabusit jos, i-am mai trosnit una, ca sa fiu sigura ca nu se mai ridica. In secunda urmatoare Nicholas a sarit la Ben, iar Robert la tatal sau. Nichoals l-a terminat pe Ben in cateva secunde. Robert la fel si si dupa ce tatal lui cazuse, el inca mai lovea cu atata furie incat am crezut ca e in stare sa-l omare. L-am luat de umar.
-Hai, Robert. Chiar nu merita. Hai sa plecam.
Ca norocul m-a ascultat. Am aflat ca Ethan si Carmen pleacau in acea noapte. Ne-am luat la revedere de la toata lumea si am plecat.
Cand am ajuns acasa, am facut un dus si m-am bagat direct in pat. Dupa cateva minute, Robert a facut la fel. Era 3 noaptea, iar eu inca nu dormeam. Inghetam.
-Nici tu nu poti dormi?, am auzit vocea lui Robert in intuneric.
-Nu. Nu prea.
-Stii, cand m-ai lasat cu matusa ta, mi-a spus ceva.
-Ce?
-Doar a spus "Da". Inca nu e casatorita oficial. A spus ca niciodata n-ar fi facut-o fara tine. Mi-a mai spus ca urmeaza sa-ti spuna si sa ne cheme la Paris.
-Oh!, am exclamat eu cu o voce tremurata.
-Ti-e frig? Hai mai aproape.
M-am tras mai aproape de el. Mi-am pus un picior peste a lui si mi-ai proptit capul de pieptul lui.
-Tremuri!
Si-a pus o mana pe fruntea mea.
-Arzi, Tara! Arzi! Ai febra! De ce nu spui nimic?
-Pai...
-Ma duc dupa Nicholas.
-Nu, nu ma lasa singura... te rooog!
-Ok, atunci o sa strig dupa el. Nichoooolas! Nicholas!
Nichoalas a deschis usa si a aprut in prag cu o tigaie. Robert cu polonicul, Nicholas cu tigaia... barbatii astia nu erau intregi la minte. Nu ca eu as fi. Nicholas era imbracat exact ca batraneii din desene animate. Purta o camasa lunga cu dungulite albastre si o caciula in cap cu un ciucure alb in varf. Daca nu ma simteam asa rau cu siguranta ma prapadeam de ras.
-Ce, unde?! Care e baiul?, a intrebat Nichoals dezorientat.
-Tara arde, a spus Robert.
-Dupa tine?, a raspuns Nicholas.
-Nu, glumetule! Are febra!
-Oh. Stai asa.
S-a dus pana in bucatarie si s-a intors cu un pahar cu apa si o pastila.
-Bea asta. O sa fie mai bine.
Dupa ce am inghitit pastila, am adormit imediat. Doua zile am stat in pat, cu febra. Cand m-am trezit a treia zi, nu mai aveam nimic. M-am trezit, m-am spalat, am pus niste haine decente pe mine si am iesit din camera. Am facut ochii cat cepele.
-Ce naiba s-a intamplat aici?!
Erau haine aruncate peste tot, chiuveta exploda de vase si... erau sosete murdare in ea. pe televizor stateau blide cu mancare.... Era un jeg de nedescris!
-Hei Tara, ma bucur ca esti din nou printre noi, a spus Nicholas.
-Ce?! Ce-i cu jegu' asta?! Strangeti imediat sau va dau afara! Doua zile am lasat casa pe administratie barbateasca si paraca au trecut tatarii pe aici!
Nici eu nu eram foarte ordonata... dar nici chiar asa, nene!
-Imi place cum face Robert pe menajera, de-aia e asa dezordine.
-Mai taci!, a strigat Robert iesind din camara.
-De ziua ta iti iau un costum din acela sexi de menajera, a replicat Nicholas.
-Mai taceti. Va purtati ca niste copii! Strangeti, acum.
Au facut ordine, eu am mai spalat niste vase, iar intr-o ora casa arata destul de civilizat.
Se inserase deja, iar eu m-am dus la fereastra. De la fereastra din camera noastra se vedea casa batranei doamne Perez. La fereastra ei se vedea lumina... si o umbra. Am tras perdeaua sa ma uit mai bine. Imediat umbra a disparut.
-Robert, Nicholas, cred ca vreti sa vedeti asta!
Cei doi s-au apropiat de mine si au aruncat un ochi la fereastra luminata a doamnei Perez. Dar imediat lumina s-a stins.
-Wow!, a exclamat Nicholas.
-Chiar ca, a spus Robert. Dar nu pricep... Doamna Perez e moarta. Casa e parasita de mai bine de o luna.
-Asta credeam noi, am spus eu. Hai sa megem sa vedem.
Atat Robert cat si Nicholas s-au uitat la mine ca la o nebuna.
-Vreti sa va repet chestia cu "mandri de ce aveti in pantaloni"?
-Nu, acum venim, au spus ei in cor.
Tulip
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu