Iar eu simteam! Aveam o nevoie disperata de limite! Aveam nevoie de cineva care sa-mi stearga acel sentiment cu buretele din suflet... Era atat de frumos si atat de dureros in acelasi timp. Eram zapacita cu totul: nu stiam ce vreau, nu stiam unde vreau sa merg, uitam lucruri... parca as fi fost in alta lume si ma simteam in alta lume.... Ce traiam acum nu era lumea mea aiurita si obisnuita, era o lume a inocentei, a copilariei, a creatiei, a jocului, o lume mult prea aiurita chiar si pentru mine, chiar daca inca credeam ca asa ceva nu se poate.
Credeam ca e bine atunci cand iti depasesti propriile limite si rau cand ti le depaseste altcineva... Eu nu eram fericita ca mi-am depasit limitele, desi ma simteam bine stiam care sunt urmarile incalcarii tratatului cu mine insami, stiam ca voi avea de suferit daca se termina... prost.
Dar in acel moment parca nu conta. Erai acolo si asta conta cel mai mult si imi placea ca am si alte scopuri in viata...
Tu ai incercat sa-ti depasesti propriile limte facandu-ma pe mine sa le depasesc pe ale mele... Si ti-a reusit de minune! Si te admiram pentru asta... Dar nu ai cum sa-mi faci asa ceva si sa scapi usor, stiai asta si iti placea... Iti placea sa ma provoci!
Dar eram fericita ca mi-ai dat o lectie... In viata nu poti sa fii invingatorul mereu, uneori... poate putin mai des trebuie sa inveti sa pierzi... Face parte din existenta noastra, nu o poti schimba.
Si dupa toate acestea credeam ca ma cunosc si ai aparut tu din nou si mi-ai demonstrat ca nu e asa... Poate asta era rostul tau in viata mea sa-mi demonstrezi ca nu asa cum cred despre lucruri de care eram sigura, sa ma zapacesti... Dar nu era nici o problema, ma obisnuisem si-mi placea... Dar n-ai cum sa intelgi toate acestea...
"E nevoie sa-ti explic: Esti prea mare. Fa-te mic."...
*Articolul, sa zicem ca e cu dedicatie pentru persoana care s-a ocupat de poza.Poza care m-a inspirat.
Tulip
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu