Ah cat detest! Inca de cand aveam cinci anisori am facut un pact cu mine insumi ca nu ma voi indragosti niciodata, ca nu voi varsa nici macar o lacrima din cauza acestui sentiment stupid, prostesc, necugetat si complet inutil... Ca zece ani mai tarziu sa apara el.
Imi era ranit orgoliul! Uram ca un baietas cu doar un an mai mare decat mine, prin comportamentul sau indiferen si totusi atent a reusit sa trezeasca in mine acest sentiment.De atatea ori mi-a spus ce simtea pentru mine, iar eu de atatea ori am spus un „NU!” tare si raspicat.... Il uram pentru ca ma tinea treaza noaptea, il uram pentru ca se apropia de mine tot mai mult, il uram pentru ca venea la mine si isi afisa acel ranjet de invingator pe fata, il uram pentru ca imi facea mintea sa se blocheze instant cand se uita in ochii mei, il uram pentru ca.... Pe cine vreau eu sa pacalesc? Din pacate doar pe mine! Nu pe el il uram. Pe mine ma uram pentru ca nu am fost destul de puternica in cat sa-i rezist, sa rezist acestui sentiment stupid!
Eu nu vroiam sa aleg iubirea. Vroiam altceva...
*Acesta este un alt mic fragmentel din ce lucrez eu acum. Titlul complet al capitolului din care face parte fragmentul e "Orgoliu, rapiri si vorbe". Sper ca v-am trezit interesul. Desi am o vaga impresie ca nu prea :))
Tulip
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu