Sfaturi inutile...

Am coborât de pe scenă în aplauzele tuturor. După zeci de îmbrăţişări, şi după ce toate cuplurile din încăpere au început să danseze, simţindu-mă în plus, am ieşit puţin pe balcon. Din fericire nu era nimeni acolo, aşa că puteam să stau o vreme singură, gândindu-mă la scurta noastră discuţie de mai devreme. Tot peisajul unei nopţi răcoroase de vară, cu un cer senin, plin de stele, era perfect completat de o lună plină. Era foarte romantic- păcat că se irosea. Totuşi, planul de a rămâne singură nu mi-a reuşit, căci în scurt timp erai lângă mine.

- Mulţumesc.

- Pentru ce îmi mulţumeşti?

- Pentru ce ai spus.

- Ce am spus?

- Mai devreme... pe scenă.

- Aaa. Dar nuam vrut să-ţi fac vreun serviciu... a fost doar devărul

Te uram. Te uram pentru că încă te iubeam. Te uram pentru că, în ciuda faptului că erai perfect, erai imperfect. Te uram pentru că nu voiai să pricepi odată că mă faci să sufăr.Puteai doar să dansezi şi tu ca toată lumea... Dar nu! În scimb tu trebuia să fi aici... Nu-mi ajunsese faptul că trebuise să stau cu tine în aceeaşi încăpere... şi cu ea? De ce mai trebuia să te bagi şi în seamă? 

- Uitasem.

- Ce? am întrebat nedumerită.

- Că aşa eşti tu. Că eşti mereu optimistă, că vezi tot ce e mai bun în oameni.

- Nu prea tind să cred că ai dreptate...

- Oricum... mulţumesc.

M-am chinuit să-ţi zâmbesc.

- Totuşi...Cred ar trebui să fii puţin mai realistă... oamenii nu sunt atât de buni pe cât crezi tu. Unii sunt răi, nerecunoscători, egoişti. Nu toţi sunt extraordinari, aşa cum spunai tu mai devreme. Nu toţi pot face magia să devină realitate. Nu fiecare zi e bună. 

Acum nu mai înţelegeam... De când erai tu cel care îmi dădea sfaturi despre viaţă? De când ştiai tu mai bine ce e viaţa decât mine, care trecusem prin tot ce era mai rău? Ce îmi făcusei tu era nimic în comparaţie cu trăisem eu înainte...Şi totuşi... Oare aveai dreptate? Oare eram prea naivă? Sau doar voiam să par naivă? Oricum ar fi fost, nu erai tu în măsură să îmi spui asta.

- Ştii ceva... poate ai dreptate. Poate nu fiecare om e bun, dar fiecare are partea lui bună. Nu fiecare zi e bună dar, crede-mă, fiecare zi poate fi mai rea.Oricum... era o vreme când îţi plăcea optimismul meu. Îţi plăcea veselia mea...

- Eu doar spuneam că ar trebui să te mai gândeşti şi la tine nu doar la alţii.

- Tu aşa faci, nu? Şi încă ceva... majoritatea oamenilor pe care eu îi cunosc sunt extraordinari... sau au fost.

Aproape că regretam că am spus asta. Dar... mai trebuia să-ţi dea şi ţie cineva o lecţie. Trebuia să-ţi arăt că pot fi şi altfel decât bună cu toată lumea... Şi tu o meritai mai mult decât oricine.

Sunshine. (E doar o mică parte din ceea ce scriu momentan)