luni, 22 noiembrie 2010

Eu

Draga A.


Mi-ai spus odata ca duc o viata extrem de dezordonata…  Defapt … de mai multe ori chiar daca n-a fost direct… Asa, si? De ce as vrea una ordonata? De ce as vrea sa am totul programat? Sa stiu tot timpul ce se va intampla in secunda urmatoare? Ce farmec ar mai avea viata atunci? Din prima secunda programata, as muri si as deveni mai plictisitoare decat sunt acum. Si de ce sa incerci sa nu faci greseli? Eu as face una de cate ori as avea ocazia, pentru ca nu exista greseli, doar invataturi… Dar stiam foarte bine ca nu aveai cum sa intelegi asta si intelegeam si de ce.
Dar trebuie sa intelegi ca  nu ma voi schimba pentru ca asa vor unii, nu-mi voi schimba gandirea si firea nici daca vrea Dumnezeu… pentru ca nu ar merita sa fac asta. Pentru ca nu ar ajuta la nimic.  Pentru ca daca m-as schimba as fi de un million de ori mai rea decat sunt acum.  Eu tot nu pricep… E plictisitor si fara sens… Bineinteles, e nevoie si de cei care au programata fiecare secunda din viata, altfel eu n-as putea sa-mi duc existenta asa cum o duc acum… adica fericita.
Imi voi duce in continuare viata mea dezordonata si chiar daca pentru tine n-are sens sa stii ca pentru mine e la fel de logic ca si matematica… adica inteleg. Si voi fi in continuare aceeasi fata uituca care nu stie unde ii este capul si care nu e cu picioarele pe pamant si voi face greseli in continuare pentru ca in mintea mea asa e normal, pentru ca asa vreau si imi voi pierde controlul de cate ori este nevoie si de cate ori vreau si cu cine vreau (chiar daca unii oameni spun ca poti sa ti-l pierzi doar o singura data ei bine… eu spun ca depinde in ce situatie) si voi zambi in continuare orice s-ar intampla si voi fi la fel de aiurita ca si pana acum si imi voi asculta in continuare muzica zdranganita cat de tare vreau si imi voi aranja prioritatiile exact cum cred eu si voi face ma intai ce e important pentru mine, nu pentru altii, pentru ca nimeni nu poate sa-mi spuna ce e mai important pentru mine.
Pentru ca asa sunt eu.
Si poate sunt o fire banala… cea mai banala, dar asa sunt eu si am mai spus… nu ma voi schimba pentru nimic si nimeni in lumea asta.
Esti parte din viata mea, ca vrei ca nu vrei.
Eu nu sunt tu, nu pot fi ca tine… Te rog, nu ma ura.


P.S. Si in mintea mea, te asigur, ca e la fel de dezordine ca si in camera din care iti scriu.


Cu drag, Tulip 


*Acest post nu e doar pentru A. ci pentru toti cei care mi-au criticat stilul de viata si asteapta de la mine vreo schimbare...

Un comentariu:

Ne gasesti si pe Twitter: Tulip si Sunshine si Facebook