Rece

       -Stii de cate ori a trebuit sa spun “Nu” in viata?! Stii cate mi-am interzis?! Habar n-ai! Si nici nu cred ca te intereseaza, avand in vederea ca ai facut ce-ai facut. Uite... eu n-am avut viata ta... n-am avut posibilitatile tale. Si nici nu vreau sa le fi avut. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce-am trecut eu. Dar stii ce? Nu-mi pare rau. Toate problemele pe care le-am avut au fost defapt niste teste... pe care le-am trecut. Iar asta m-a ajutat sa devin ceea ce sunt azi. Si asta ma satisface... intr-un fel. Credeam ca am gasit fericirea. Credeam ca s-a terminat totul si ca de acum o sa am o noua sansa, ca nu voi mai suferi (mai rau decat am suferit pana acum). Credeam ca va fi un nou inceput. Si a fost un nou inceput... dar primul pas l-am facut cu stangul. Ar fi trebuit sa-mi dau seama.

       Si din cauza ta, acum trebuie sa spun din nou “Nu”. Desi, poate ca e si vina mea. Ar fi trebuit sa fiu mai atenta, mai realista... Sa nu ma las purtata de val...

       Dar oricum, o persoana care ma face sa sufar nu ma merita, stii asta. Asa ca... e ultima data cand ma vezi.

      -Eu nu...

      Incerca sa-mi explice, dar nu mai suportam, asa ca l-am intrerupt repede:

      -Nici nu vreau sa aud!

      M-am intors si am plecat (pentru ultima data).

      Trebuia sa inteleaga ca odata si odata o va pati si el. Trebuia sa se maturizeze.

      Ce ciudat! Oare am devenit de piatra? Oare data viitoare tot atat de usor voi spune “Nu”? Nu vroiam sa cred asta... Eu nu eram asa.


Tulip