Sa o fac sau sa nu o fac? De ce nu ma puteam hotari?! De ce eram atat de indecisa?! Era o decizie atat de simpla... Trebuia sa spun “Da” sau “Nu”. Trebuia sa hotarasc daca las tot ce am acum pentru ceva mai bun... Problema era ca nu eram sigura ca acel ceva va fi mai bun decat ce am acum. Dar nu risti, nu castigi. Ce era atat de greu? Parca hotarasem. Fac asta pentru mine si nu conta cate capete vor cadea. Parca hotarasem ca asa e mai bine, ca trebuie sa fiu cu sange rece, inima de piara si capul mereu sus, ca asa trebuie sa fie, ca asa e firesc sa fie si ca asta ma va ajuta sa ma maturizez, ca cresc, sa ma schimb... Sa devin mai puternica. Si daca nu era asa? Nu puteam sa-mi garantez ca asa va fi. Nu aveam incredere. Si mai rau era ca nu aveam incredere deplina in mine.
Si acum ce se presupune ca trebuie sa fac? Sa las balta tot ce mi-am propus? Nu! Nici gand! Doar nu mi-am pierdut atata timp pretios degeaba! Si asa era putin si trecea repede. Trebuia sa-mi fac curaj sa merg inainte. Asa te maturizezi, nu? Invatand din greselile tale si ei bine si ale altora pentru ca timpul e prea scurt ca sa faci destule greseli incat sa acumulezi destula invatatura. Asta imi era clar.
Oare eram destul de puternica? Hmm.... Trebuia sa fiu! Eram obligata! Eram obosita si ostenita! Atatea decizii in atat de scurt timp... Pana la urma aveam doar 15 ani... Eram constienta ca trebuie sa o las mai moale. Si cum se presupune ca trebuie sa fac asta? Sa fiu ca toate celelate? Adica foarte superficiala si roz? Nici asa nu era bine....
Nu stiu cum se presupune ca trebuie sa fie lucrurile, dar eram sigura ca nu asa cum erau acum.
Si ce puteam eu sa fac?
Tulip
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu