Noapte între anotimpuri . . .

  E ca şi cum poţi face o mie de lucruri ciudate... În noaptea asta toate par perfect normale. Râzi şi plângi în acelaşi timp... Lumea pare un vis... Visele par realitate...
  Simplu, nu?
  Toate se schimbă în noaptea asta. Bat clopotele la miezul nopţii şi timpul pare că se opreşte. De ce? Ca să putem să ne gândim pentru câteva clipe, probabil. La ce a trecut, la ce va fi... Ca să apucăm să ne schimbăm măştile.
  Ar trebui să fiu tristă? Sau fericită? Ar trebui să am curaj? Să privesc spre viitor? Nu ar trebui să am senzaţia asta în stomac? Nu ar trebui să mă gândesc la tine?
  Şi gata... secundarul porneşte iar pe drumul său fără sfârşit... E toamnă, oficial.

Sunshine