Aida

         Saptamana trecuta, miercuri am fost la Aida. Cred ca am mai spus ca-mi place la opera, asa ca opera lui Giuseppe Verdi a fost binevenita. Aida a facut ochi pentru prima data in 1871 la Opera din Cairo, iar la Cluj pentru prima data s-a jucat in 1920.

         Daca stai sa te gandesti bine e destul de banal, nu? O poveste de iubire pe muzica clasica. Si totusi... Si azi sunt povesti de iubire, nu pe muzica clasica, dar oricum nu cred ca este vreuna care va rezista mai bine de un secol. Verdi (si nu doar el) a reusit sa-si faca operele nemuritoare. Chiar si acum dupa mai bine de 100 de ani, lumea mai merge sa vada Aida, Traviata si asa mai departe. Desi trebuie sa recunosc ca muzica din Aida a fost putin mai grea decat cea cu care eram eu obisnuita de la Verdi.

        S-a jucat cu sala plina si m-am bucurat sa vad ca exista oameni care nu asculta porcarii gen Inna sau gen manele. Stiti voi... calitate nu cantitate. Piese ca ale lui Inna gasesti cu sutele, iar de manele nu vorbesc, dar aceste opere sunt complet diferite una fata de cealalta... sunt originale.

        Ca de obicei, am o parte care mi-a placut extrem de mult:



Tulip