Fericiti cei ce...

         Nu am sa fac obisnuitele urari in aceasta postare.

         Ca de obicei, in perioada aceasta a anului magazinele sunt pline. Omenii iau multa mancare, ca doar trebuie sa manance bine la masa de Paste, multa bautara ca doar nah... asa e romanul, unde nu e bautura nu e veselie si da o gramade de bani pe haine ca vezi Doamne trebuie sa arate bine la Slujba de Inviere, fara sa se gandeasca ca sunt oameni care n-au ce pune pe masa. Dar oare asta e scopul sarbatorii? Sa mancam, sa bem si sa ne aratam tinutele? Se presupunem ca trebuie sa oferim iubire neconditionat. Si la randul nostru sa primim iubire. Sa ne bucuram ca suntem cu familia la masa, ca suntem sanatosi si asa mai departe. Din pacate sarbatorile au ajuns o oportunitate pentru oameni de a-si arata bogatia, dar din pacate nu cea a sufletului pentru ca nu o au si nu o vor avea niciodata.

          Vopsim ouale in toate culorile posibile de intrece curcubeul, nu conteaza ca ele trebuie vopsite in rosu cu un anumit scop, iar cozonacii  nu-i mai facem acasa pentru ca ca ii cumparam gata facuti de la magazin. In casele noastre nu mai miroase a creme de ciocolata si alte delicii pentruca ni se ofera totul pe tava in magazine. Adevarul e ca nu suntem in stare sa pastram traditia.

          Vedeti voi, in astfel de momente sufletul ar trebui sa fie in sarbatoare impreuna cu trupul, nu doar trupul asa cum procedam noi. Peste tot vezi reclame gen: "Deschide si savureaza fericirea", dar in asta consta fericirea? Intr-o sticla de suc?


          Sarbatorile sunt pentru a ne simti bine, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne indopam pana nu mai putem si nici sa picam in primul sant care ne iese in cale, pentru ca suntem beti.

           "Cand vezi in lume ca intr-un teatru, infatisandu-se multi in rolul bogatiei, sa nu crezi ca ei in adevar sunt bogati, ci ca ci numai joaca un rol. Precum cel ce infatiseaza in teatru pe un rege sau pe un comediant, adeseori este un biet om de rand,  asa si cel ce se infatiseaza in teatrul lumii ca bogat, adeseori este cel mai sarac dintre toti. Caci daca i-ai ridica masca, i-ai cerceta constiinta si i-ai ispiti sufletul, ai afla mare saracie de fapte bune si ai descoperi in el pe omul cel mai rau si mai mic. Precum la teatru, noaptea, dupa ce privitorii s-au departat, toti actorii leapada valurile cele mincinoase, si impartii, si comediantii, cei paruti iarasi se arata in chipul lor cel adevarat, tot asa se intampla cand vine moartea: scena s-a sfarsit si toti au lepadat mastile bogatiei sau saraciei. Atunci toti se judeca dupa faptele lor si atunci se arata cine in adevar a fost bogat ori sarac, ales ori injosit." (Sf. Ioan Gura de Aur)

             Incercati sa daruiti celor ce n-au si oferiti speranta pentru ca lumea are nevoie de asta, in ziua de azi.

Tulip