sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Conversatie


-Tu te consideri fericita?
Am ramas putin blocata cand am auzit intrebarea, dar am incercat sa imi ascund nelinistea si sa raspund.
-Pai... pot spune ca am tot ce-mi trebuie ca sa fiu fericita. Majoritatea oamenilor ar fi.
-Dar?
-Dar eu nu sunt. Din pacate eu nu cred in fericire. Sau poate ca e bine ca nu cred. Nu stiu...
-Adica nu vei fi fericita niciodata?
-Nu stiu daca nu voi fi sau daca nu vreau... Poate nu vreau... Nici eu nu stiu.
-Nu vrei? E imposibil! Toata lumea o cauta!
-Atunci eu nu fac parte din toata lumea. Poate ca nu vreau sa fiu fericita pentru ca fericirea e inteleasa gresit in ziua de azi. Suntem prosti cand incercam sa intelegem fericirea. Ne bucuram de necazul altuia, umblam dupa lucruri materiale, omoram, ucidem, nu ne pasa de nimic... Sincer, am merita sa ardem in iad. Se presupune ca suntem superiori prin ratiune... Dar de fapt, doar ne dezamagim... pe noi, pe cei din jur (care la randul lor fac la fel). Stii ce e amuzant? Ca exista acea specie de oameni care cred foarte mult, cu o putere care spulbera tot si se considera fericiti. Prostesc, dar macar trec prin viata zambind. Problema e ca nu realizeaza nimic. Traiesc si mor si nimeni nu va auzi de ei vreodata.
-Si ce are daca nu realizeaza nimic?!Sunt fericiti, trec prin viata cu bine, iar apoi ajung in Paradisul primit. Suna bine, nu?
-Esti sigur ca asa se intampla?
-Pai...
-In viata trebuie sa incerci sa te ridici, sa fii mai sus decat ceilalti prin personalitatea ta si prin cum gandesti... Si poate asa primesti si acel Paradis promis.
-Da, dar nu e usor si majoritatea nu sunt in stare, dar nici nu vor si nici nu le pasa.
-Exact! Eu nu i-am inteles niciodata pe oamenii care trec prin viata doar asa si sunt monotoni, fara sa faca nimic special, fara sa realizeze ceva de care sa fie mandri. Sa treaca azi, sa vina. Am primit viata asta ca sa facem ceva folositor cu ea. Fiecare decide ce face cu timpul care ii este dat, dar sa-ti bati joc de acest timp, chiar e un pacat mare (in mintea mea, bineinteles). Apoi ma e acea categorie de oameni care fac umbra pamantului degeaba, bineinteles. Poate ma crezi dura si nesuferita si cu prejudecati, dar stiu ca in adancul tau, stii asta... Foarte bine, chiar. Noi oamenii am avut mereu o problema in a recunoaste ceea ce suntem cu adevarat.
-Crezi ca, noi oamenii, intelegem chiar atat de rau fericirea?
-Ceea ce numim noi fericire e doar o imagine facuta in timp de cei care au trecut. Pe scurt, e doar o iluzie. Nici nu meritam fericirea adevarata, nu suntem demni de asa ceva. Daca am fi meritat cred am fi primit-o. Problema e ca de fapt mimam fericirea si nici macar nu ne dam seama. Cautam prea mult ceva ce nu ne dorim cu adevarat.
-Si tu? Cum intelegi tu fericirea?
-Nu stiu exact. Dar cred ca sunt fericita, dar nu asa cum intelege lumea. E o altfel de fericire. Parca e mai pura...


                                                  "Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate."

Tulip

2 comentarii:

  1. bravo draga, un articol in care ai reusit cu brio sa te transpui in doua ipostaze, iar citatul din Eminescu de la sfarsit este cireasa de pe tort.

    RăspundețiȘtergere

Ne gasesti si pe Twitter: Tulip si Sunshine si Facebook