Ucigasul

Ucigasul cu ochii negri inca ma privea cu insistenta. Isi prelungea momentul de glorie si astepta ordinul final. Stiam ca de data asta nu va mai da gres. De fapt... de data asta nu aveam eu unde sa fug. Nici nu aveam de gand sa fug. Nu vroiam. Nu avea nici un rost. Daca nu se intampla azi poate ca se intampla maine. Mai devreme sau mai tarziu tot trebuia sa ma intalnesc cu asta.

Nu aveam de gand sa ma ascund din nou. Vroiam sa infrunt totul cu capul sus. Sa le arat tuturor ca pot, ca am curaj, ca sunt mai sus decat ei. Stiam de ce sunt aici. Stiam ce am facut, stiam ca merit ce se intampla. Mi-am asumat riscul.

-Stii ce? Ai dat-o in bara destul da rau... Nimeni pana acum nu a mai facut ceva atat de grav. Cred ca moartea e o pedeapsa prea blanda pentru tine.... sau poate nu.

Am zambit. Moarte?! Nu-mi era frica de asa ceva. Deja stiam unde am sa ajung, asa ca nu mai avea nici un rost. Oricum... Cine era el sa ma judece?! Nu avea nici un drept!

-Istoria a fost facuta de cei care au calcat tot ce inseamna normal in picioare, nu conteaza in ce fel. Se pare ca numele tau nu va fi scris in istorie, deci nu valorezi nimic. Esti doar o marioneta. Primesti ordine de la un pitic care se crede mare. Nu ai fost in stare sa te ridici.

Il enervam. Aveam dreptul la ultima dorinta, nu?

-Iti faci rau.

Am ras.

-Crezi ca ma mai intereseaza?

-Pana la miezul noptii nimeni nu va mai stii de tine.

-Esti sigur?

-Da. Vom avea grija de asta.

-Si eu voi avea grija.

Se pare ca i-am atras atentia. Rotitele din mintea lui mediocra au inceput sa se miste. Chiar stiam ceva ce el nu stia. Nu a mai spus nimic. Doar statea uitandu-se la mine cu superioritate si imi flutura arma prin fata. Incerca sa-mi demonstreze ca el chiar e puernic. Zambeam, relaxata. Ma gandeam la ce il asteapta cand ma voi intoarce. Va regreta.

I s-a facut de afara un semn prin care i se spunea ca se poate apuca de treaba. Ordinul final. Am simtit arma lipita de tampla. A apasat pe tragaci.

O zi mai tarziu Ucigasul platea cu varf si indesat. Pentru ca m-am intors. Pentru ca am stiut cum. Pentru ca am fost cu un pas mai in fata.

In viata trebuie ca fiecare sa ne surprindem Ucigasul. Trebuie sa avem tot timpul o arma ascunsa, ceva al nostru, pe care doar noi il stim. Trebuie sa invatam cum. Din pacate, singuri.

Tulip