Liniste. Era atat de liniste! Nu mai suportam! De ce naiba oare mi-am dorit asta? De ce? De ce? De ce? Existau atatia “de ce”!
Nu vroiam... Si nu aveam de gand sa stau cu mainile in san. Trebuia sa fac ceva! Imi tiuiau urechile de la atata liniste! Daca as putea sa dau timpul inapoi... Apoi am realizat relitatea cruda... Existau prea multi “De ce?” si “Ce-ar fi fost daca...?” sau “Daca as fi putut sa...”
Viata nu trebuia sa fie asa... N-ar fi trebuit sa regret ce-am facut. Ar trebui sa o iau ca pe o maturizare. Si totusi, nu eram in stare de asta. Stiam ca din vina mea acum traiesc in acest cosmar. Ciudat. La inceput asta doream. Si mai stiam ceva. Cand am facut toate acele lucruri le-am facut cu o anumita placere, eram rece si nepasatoare.Oare m-am schimbat? Sa fie adevarat? Hmmm... Poate. Dar parca nu asta era important acuma. Trebuia sa ies de aici. Trebuia sa scap. Si asa voi face.
Viata nu ar trebui traita din intrebari. E groaznic sa traiesti fiecare zi a vietii intrebandu-te cum ar fi fost daca atunci ai fi facut altfel.
Tulip
Da, merita citit si rumegat putin inainte de a spune ceva despre articol, asa am facut eu, si am realizat cata dreptate ai, pierzand timp pretios regretand ca nu am actionat intr-un anume fel la un moment dat, pierdem si clipele prezente singurele care conteaza. Bravos
RăspundețiȘtergereMultumesc foarte mult! >:D<
RăspundețiȘtergere