marți, 4 ianuarie 2011

Călătorie. . .

Fugeam. Nu ştiam sigur dacă fug de ceva sau înspre ceva. Ştiam doar că trebuia să mă grăbesc. Din fericire, încă mai puteam. Nu obosisem. Totuşi, în faţa mea a apărut, parcă de nicăieri, o stâncă imensă. Să te văd acum, mi-am spus.
Cu mult efort, am reuşit să trec de ea şi să-mi continui drumul. Era lung şi începea să devină tot mai obositor. Dar nu m-am oprit. Nu aveam să mă dau bătută. După ceva timp, în faţa mea a apărut o prăpastie imensă. Un pod care stătea să cadă era undeva în dreapta mea. Mi-a trebuit ceva timp ca să pot să-l trec, dar am reuşit şi asta în cele din urmă. Şi mi-am continuat drumul...

Pentru că viaţa e plină de obstacole, pentru că mereu va mai apărea un munte pe care trebuie să-l urci, pentru că drumul nu e uşor, pentru că nu poţi să urci o scară cu mâinile în buzunar, pentru că viaţa nu e uşoară sau dreaptă, dar tot e bună. Dacă ne-am opri la primul obstacol nu ne-am alege cu nimic. Trebuie să  învăţăm odată să nu ne mai plângem- niciun drum nu e simplu.Trebuie să încetăm să ne gândim că traseul altora e mai uşor, pentru că nu avem nicio idee despre rostul călătoriei lor. Pentru că da, fiecare călătorie îşi are rostul, menirea ei. Fiecare om are importanţa lui. Trebuie să învătăm că, atunci când nu suntem siguri, trebuie să facem doar un pas în faţă. E important să ştim că atunci când facem o alegere, mereu trebuie să alegem viaţa. E cel mai important dar pe care l-am primit vreodată. E un dar pe care-l primim doar o dată.
Urcarea poate fi chiar foarte dificilă, dar când eşti sus, nu te gândeşti că a meritat tot efortul depus? Din păcate trăim într-o lume în care să fii competitiv este foarte important. Astfel că nu ajunge doar să atingi vârful- trebuie să şi fi primul acolo.  Este cu siguranţă greu, dar nu imposibil.
Venim în viaţă cu nimic şi plecăm din ea fără nimic; tot ce avem aici este de împrumut. (Paulo Coelho)
Şi atunci ce rost mai are drumul acesta dificil, pe care ne străduim să-l parcurgem. Ei bine, eu sunt de părere că acest citat se referă strict la lucruri materiale. Dar reuşitele, eşecurile, faptele noastre nu vor conta după ce vom pleca din viaţă? 

Sunshine

2 comentarii:

  1. Nu destinatia e importanta, ci calatoria in sine. Felicitari! :) (Tulip)

    RăspundețiȘtergere
  2. Paulo Coelho este un nihilist cu viziuni primitive, obscure, si o agenda perversa din domeniul mindcontrol. Daca il intrebi ce a vrut Isus sa spuna prin "Nimeni care este viu nu a murit vreodata" o sa-ti raspunda exact ca un vitel care se uita la o poarta noua.
    Fireste ca omul nu intra in viata intamplator. Omul nu este rezultatul intrarii unui spermatozoid intr-un ovul, ci prilejul. Omul nu este corpul, sufletul si mintea sa, este o FIINTA care si le asuma pe acestea.
    Nu stiu daca viata este un dar, insa stiu ca este o asumare. Iar istoria este scrisa de fiecare dintre noi. Nimeni nu se afla intamplator aici.
    Succesul tau poate sa insemne esecul altora, dar cand el devine o interdictie pentru altii, sau mai rau, o crima, nasterea ta a fost o frauda.
    Singurul fruct al competitiei care conteaza este edificarea de sine. Iar singura ei glorie este prietenia celor care inteleg si invidia celorlalti.

    RăspundețiȘtergere

Ne gasesti si pe Twitter: Tulip si Sunshine si Facebook