Ne plimbam pe strada care ne-a lasat-o tata si cautam casa. Sau speram sa fie o casa. In timp ce faceam asta mi-am simtit telefonul vibrand in buzunarul blugilor.
-Da, Robert. Am incercat sa-mi ascund entuziasmul, cand am raspuns.
-Te-am sunat sa te intreb ceva, mi-a spus el. E ceva legat de... scoala, daca se poate spune asa.
-Salut si tie, scumpule!, am exclamat eu sarcastica. Sa stii ca sunt bine, sanatoasa, n-am patit nimic, nu m-o calcat trenu', nu mi-o picat o bomba in cap...
-Stiu ce faci si cum o duci, m-a intrerupt el. Ethan ne tine la curent.
I-am aruncat o privire intrebatoare lui Ethan, iar el mi-a zambit.
-Ok... care era intrebarea?
-Pai.. noaptea trecuta, cand eram singur, ma intrebam.... Mai avem un an de liceu. Cum o sa fie cu facultatea?
M-am asezat pe trotuar.
-Tu o sa fi un studentache, foarte sexy, rau si cu motocicleta. M-ai sunat numai pentru asta?!
Radea.
-Nu. Adica... o sa mai fim... nu?
Mi-am ridicat privirea din pamant si am vazut casa din fata mea. Am inceput sa le fac semne la Ethan si Nicholas, care deja ajunsesera in partea cealalta a strazii.
-Robert... nu pot acum. Vorbim mai tarziu.
Ethan si Nicholas au inceput sa alerge spre mine. (La Nicholas nu se putea numi alergat.)
-Ce vedeti?, am intrebat eu aratand catre casa cea mare din fata noastra.
-O.... casa, a raspuns sec Nicholas.
-Off, voi barbatii... Arata ca si casa din Italia! Doamne... Atat doar ca e mai moderna... are termopane. Si pun pariu ca e decorata ca si cea pe care am vazut-o ieri. Are si motocicleta, am spus uitandu-ma la frumusetea din fata casei. Chiar nu stiu cum de nu am observat pana acum. E unica pe strada asta!
-Ok. Intram?, a intrebat Ethan.
-Normal!, am spus in cor eu si Nicholas.
Am batut la usa. Nimic. Am sunat. Nimic.
-Eu zic sa intram pur si simplu, am spus eu.
-Poate de data asta chiar sarim in aer, a spus Nicholas.
-Taceti!, a strigat Ethan. Intram si gata.
Aveam dreptate. Casa era decorata la fel. Doar ca aici se vedea ca locuia cineva. Erau haine peste tot.
-Aia e o fusta?, a intrebat Nicholas.
M-am dus si am ridicat... carpa de pe jos impreuna cu pantoful cu toc inalt care sedea sub acea carpa.
-Da, e o fusta. Nu inteleg...
Dar m-am dus si am mai ridicat ceva de jos. Era o camasa barbateasca.
-Se pare ca tatal tau a avut... sau are treaba, a spus Ethan zambind.
-Da... asta nu inseamna ca nu putem sa-l deranjam putin, am spus eu. Hai sa mergem sus.
Incercam sa-mi aduc aminte care era camera tatei in casa din Italia. Cand am gasit-o, am stat putin si am ascultat. Nu se auzea nimic, asa ca am intrat. Am ramas putin... socata de scena care se desfasura in fata mea. Un barbat, care era doar in niste pantaloni crem de in, ii intindea niste bani unei fete mult mai tanara decat el. Acum intelegeam de ce s-a indragostit mama de tata: arata foarte bine... si avea motocicleta.
-Das ist gut, multumesc, a spus fata
-Multumesc si eu, Elsa.
Silueta inalta, cu cu o claie de par neagra in cap si doar in lenjerie intima, a trecut pur si simplu pe langa noi. Ca si cum n-am fi fost acolo. Tata, si-a pus mai intai o pereche de ochelari pe nas, dupa care ne-a studiat.
-Tara?!, a strigat el.
-Aaa... da. Buna si tie.
-O Doamne!
A venit si m-a luat in brate. L-am imbratisat si eu.
-Deci... cu nemtoaice?, am intrebat eu zambid.
Era la fel ca si cu mama. Parca l-as fi cunoscut de o viata.
-Da... sunt destul de bune sa stii. Mi-e atat de dor de... Trebuie sa-mi ocup si eu timpul cu ceva.
M-am inselat. Era frumos, amuzant, cu motocicleta si facea parte din categoria nebuni. Acum era foarte clar de ce il iubea mama. Mi-a pus mana pe obraz.
-Semeni atat de mult cu mama ta...
O iubea. Ii era dor. O vedeam in ochii lui. O simteam.
-J.A., am spus eu. Are probleme.
-Normal! Cand nu a avut?1 Acum ma imbrac si plecam.
-Are probleme cu Chris, am spus eu.
S-a uitat la mine putin bulversat.
-Ce?! Ok, acum plecam.
Ciudat, era atat de ciudat totul...
-Si pe drum poate imi faci cunostinta si cu prietenii tai. Imi pare rau ca nu am apucat sa-i servesc cu un suc sau vreo specialitate facuta de mine.
Da, era tata.
Tulip
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu