Ca o ultimă Julietă a lumii . . .

  Nu poţi să faci aşa ceva. 

  Nu se poate ca o fată ca tine...

  Nu e voie să ... 
  Nu...

  Uită-te acum la mine, pentru că acum sunt hotărâtă. Dacă ei nu s-au săturat de sunetul lacrimilor mele, ei bine, eu am făcut-o. 

  Nu sunt sigură cum voi reuşi, dar o voi face. Trebuie să reuşesc. Acum, pentru totdeauna. Chiar dacă trebuie să ajung până la stele pentru asta, chiar dacă trebuie să prind un nor, chiar dacă trebuie să mor.
  Cât aş vrea să pot fi copil din nou... Sau, mai bine, nu. Când eram copil tu nu erai decât un vis.
   Cât aş vrea... Ce vreau? Probabil o asigurare. Că povestea asta va avea un final fericit. Dar ştiu că nu va fi aşa. Cât ne plac poveştile acelea în care Albă-ca-zăpada chiar se trezeşte sau surorile Cenuşăresei sunt în sfârşit pedespite... Dar nu se poate întâmpla aşa mereu, nu? Mai există şi Juliete printre noi.
  Simt. Vântul, frunzele, cerul... îmi spun că voi fi o Julietă. Că sunt o Julietă.
  E bine, dacă tot nu mai este nicio scăpare, pot măcar să am o ultimă dorinţă? Pot să-mi doresc să fiu ultima? Ar putea oare să fie ăsta ultimul final trist? Ar putea să fie asta ultima dragoste neîmplinită?...

Sunshine