Cutitul din mana doamnei Jones a nimerit in umarul lui Ben, care sarise in fata lui Thomas ca sa-l apere.
Era un haos total. Thomas s-a repezit la Ben, eu in brate la Robert, Leah s-a ridicat de pe scaun, uitandu-se in toate partile, cautand o iesire si doar atunci am vazut rochia verde de satin, foarte scurta pe care o purta. Am simtit ceva vibrand in buzunarul de la spatele blugilor. Mi-am luat telefon si m-am uitat la ecran. Numar necunoscut.
-Alo?, am spus eu.
-Tara, fugiti! Fugiti de acolo, acum! Dupa care a inchis. Vocea lui Ethan era de-a dreptul alarmanta.
-Fugiti, am spus eu. Fugiti!
Am luat-o la goana pe scari in jos, cu Robert de mana si cu Nicholas si doamna Jones in urma noastra. Chiar cand am iesit din casa, intregul etaj al casei a explodat. Bum! Toti patru eram la pamant, iar deasupra noastra zburau bucati de lemn arse. Telefonul a vibrat din nou. De data aceasta era un mesaj:
Vorbim mai tarziu. Acum odihniti-va. Si stati linistiti, politia nu va fi implicata in asta, deci fara declaratii. Noapte buna. - E.
-Ma ocup eu de asta, voi mergeti in casa, a spus Nicholas aratand spre casa.
-Ok.
Am luat-o pe doamna Jones de umeri si pe Robert de mana, dupa care am tulit-o in casa. Cand am ajuns inauntru, am ramas putin coplesita de banalul din casa. Cu doar cateva secunde inainte era sa... facem bum.
-Tara... pot sa stau la voi? O perioada scurta, nu vreau sa va deran...
-O, doamna Jones! Normal ca puteti sa stati. Casa asta e foarte mare.
S-a repezit spre mine si m-a luat in brate. Am ramas putin... trasnita, ca sa spun asa. Uimita. S-a intors spre Robert.
-Robert, scumpule. Imi cer mii de scuze. Trebuia sa-mi dau seama de la inceput ce pune la cale tatal tau.
-Stai linistita, mama. Dupa care a imbratisat-o.
I-am aratat camera doamnei Jones, dupa care am lasat-o sa doarma. Era obosita. Si eu eram. Chiar cand ieseam din camera doamnei Jones, Nicholas intra pe usa.
-Deci?, intrebat Robert.
-Deci mi-e foame.
-Cand nu ti-e tie foame?, am replicat eu.
Dupa ce i-am facut de mancare lui Nicholas, eu si cu Robert ne-am retras la... culcare. Am adormit instant. Si am dormit ca valiza-n gara.
A doua zi, cand m-am trezit am simtit miros de cacao si ceai. Cand am iesit din camera, am realizat ca micul-dejun era pregatit. Interesant. Nu stiam ca doamna Jones stia sa si gateasca.
-Hei, Tara! Buna dimineata!
-'Neata, doamna Jones!
-'Neata mama, a spus Robert aparand din camera. Mai intai a pupat-o bine pe doamna Jones pe obraz, dupa care a venit pe la spatele meu si m-a imbratisat.
-O te rog scumpo, spune-mi Emilia.
-Buna dimineata, familie!, a strigat Nicholas. Fratilor nu se mai poate asa. Trebuie sa va invat sa va luptati.
Robert a inceput sa sara de colo-colo, ca un copili mic.
-Serios?!, a intrebat Robert. Adica miscari d-alea misto de lupte?
-Da. Dar mai intai mancam.
Dupa trei zile in care Nicholas ne-a pus la regim, ne-a aratat cum sa ne antrenam si doamna Jones... adica Emilia ne aducea mereu limonada rece, am primit doua plicuri. Robert le-a adus afara, unde eu faceam plaja linistita. M-am uitat putin ciudat la el pentru ca mi le-a intins cu un ranjet batjocoritor pe fata. Am luat primul plic si l-am desfacut. Era de la Leah, bineinteles. Doar orice minune tine trei zile. L-am citit:
Hei Tara! Sper ca te distrezi la plaja... cat mai poti. Sa te pun la curent. Ben e in coma, Thomas a ars, exact asa cum i-a urat fiul lui, doar ca nu de tot. Medicii spun ca va trai mult si bine... doar ca va fi plin de cicatrici. Iar eu, draga mea, am jumatate de fata arsa. Din vina ta. Crede-ma ca vei plati cu varf si indesat. - L.
Am oftat si m-am intrebat cum naiba au reusit sa scape, iar apoi mi-am imaginat fata arasa a Leahei, dupa care am alungat gandul si am luat urmatorul plic. Dar era desfacut deja.
-Stai linistita. Am citit doar scrisoarea de la Carmen, a spus Robert cu acelasi ranjet pe fata.
M-am uitat in plic. Era o invitatie la nunta in scria ca toti patru suntem invitati. Mai erau si patru bilete de avion. Mai era si scrisoarea de la Carmen:
Imi pare rau ca te-am facut sa crezi ca as merge la altar fara tine. De abia astept sa ne vedem. Si trebuie sa vorbim. Vad ca relatia ta cu Robert e destul de serioasa, asa ca trebuie sa vorbim despre stii tu... despre sex. Probabil stii si tu, dar simt ca trebuie sa-mi fac datoria. Sa ne vedem cu bine, scumpo. - C.
Am intors foaia pe dos, simtind ca trebuia sa mai fie ceva. Si mai era:
P.S. Daca Robert a citit asta, da-i te rog doua perechi de palme din partea mea.
M-am executat si l-am lovit, dar incet peste umar.
-Au! Ce dai?
-Scrie in scrisoare, vezi? Si i-am aratat scrisoarea.
Am luat urmatoarea foaie din plic. Era de la Ethan:
De tinuta voastra ma ingrijesc eu. - E.
Speram ca asta nu inseamna "Rochia ta va fi la fel de scurta.". Si stiam ca la acea nunta, eu si noul meu unchi vom discuta putin despre bombe.
Am intrat in casa si am inceput sa strig, ca sa auda toata lumea.
-Fratilor, pregatiti-va bagajele ca in doua zile suntem la Paris. Nunta!
-Si eu?, a intrebat Emilia.
-Desigur!, am raspuns eu.
-Nunta! Nunta! Mancare! Mancare!, strigau Robert si Nicholas in cor.
Mi-am dat ochii peste cap si am zambit cand i-am vazut ce fac.
Tulip
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu