-Acum vom avea acea discutie.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Acult.
-Stiu ca stii tot ce trebuie sa stii, dar sper ca macar va protejati. Sunt prea tanara sa am nepotei. Si tu esti prea tanara.
-Carmen! Eu si cu Robert n-am ajuns la acel nivel al relatiei..
-Dar era sa ajungeti...
-Ce?
-Am vorbit cu Emilia.
Mi-a revenit in minte scena in care Robert ma lipea de perete si parintii lui Robert au intrat peste noi.
-Mda...
-Bun.
-Acum ca ai aflat ca nu vei avea nepotei prea curand, sunt libera?
-Da scumpo.
Dupa ce s-a terminat totul, i-am condus pe Carmen si Ethan la aeroport. Carmen a spus ca Ethan nu a vrut sa spuna unde o duce in luna de miere. Chiar inaite sa plece mi-a soptit ceva la ureche. Am zambit si m-am uitat catre Robert.
A doua zi ne-am facut si noi bagajele, dar avem avion doar seara, asa ca am vizitat putin Parisul. Robert a vrut neaparat sa mearga cu metroul, sa guste din braza aceea mucegaita si puturoasa a lor impreuna cu coniac si sa manance croissanturi. Asa ca am facut si astea.
Cand am ajuns acasa m-am trantit in pat si am adormit instant. Cand m-am trezit, simteam cum stomacul meu cere mancare. Dupa ce am fost la baie, m-am lasat ghidata de mirosul de sunca prajita si cafea din bucatarie. Robert era deja acolo si manca. Am salutat si m-am asezat si eu la masa. Doar eu si Robert aveam niste fete adormite, in schimb Nicholas cu Emilia isi tot aruncau priviri si zambete. M-am uitat intrebatoare la Robert, dar el a ridicat din umeri. Pana la urma nu m-am mai putut abtine si am intrebat, normal.
-Emilia, Nicholas aveti ceva sa ne spuneti?
-Beti-va linistiti cafeaua si dupa aceea vorbim, a spus Emilia.
Eu si Robert am dat cafeaua pe gat, intr-o secunda.
-Gata, am terminat. Acum sa auzim, am spus eu.
-Ok. Le spun eu, sau le spui tu?, a intrebat Nicholas.
-Eu zic sa-i ducem mai intai afara, a raspuns Emilia.
-Ne dati afara?, a intrebat Robert.
Mi-am dat ochii peste cap si l-am luat de mana.
-Taci si hai, i-am spus eu.
-Stiti, e o surpriza. Pentru amandoi, a spus Emilia.
Am iesit afara inca nedumerita.
-Motocicleta!, a tipat Robert. Oh, iti multumesc atat de mult! A luat-o pe Emilia in brate.
-Chiar ca iti multumim. Ne era cam dor de ea. M-am dus si eu s-o imbratisez.
-A fost cu ajutorul lui Ethan, dar m-am gandit ca v-ar prinde bine.
Normal ca era cu ajutorul lui Ethan. Deja ma intrebam daca nu e un fel de... zeu, sau ceva de genul. Robert pornise deja motorul, iar eu eram in spatele lui, pe motocicleta.
-Chiar foarte bine. Sa nu ne asteptati, a spus Robert.
Goneam pe un fel de drum de munte. Simteam viteaza si iubeam asta. Iubeam sa simt din nou asta. Am oprit intr-un fel de poienita si am inceput sa ne plimbam. Am intrat intr-o padure, unde am gasit si cateva fragute, iar cand am iesit din ea, am dat de o privelijte minunata. Vedeam lumea de sus. Ne-am asezat pentru a admira.
-Iti dai seama ca noi suntem inca in pijama?
M-am uitat la pantalonii mei scurti si am inceput sa rad.
-Da.
-Stii... oare noi o sa avem ce au avut Ethan si Carmen?
-Te referi la evenimentele din noaptea nuntii?, am intrebat eu zambind. Tot ce-i posibil, adica o relatie se bazeaza si pe asta.
-Nu ma refeream la noaptea nuntii. Ma refeream la, stii tu... verighete si rochii...
-Nu!, l-am intrerupt eu.
-Ce?
-Nu, nici gand.
-Credeam ca-ti place.
-Imi place sa particip, nu sa fiu eu personajul principal.
-Chiar, ai vorbit cu Carmen despre...?
Mi-am adus aminte ce mi-a soptit Carmen si l-am lovit usor peste umar.
-Trebuie sa ma obisnuiesc cu asta, a spus el
-Da, am vorbit si a fost... ciudat.
-Te cred, sincer.
-Stii ma gandeam ce s-a intamplat cu mediile noastre, doar am plecat cu doua saptamani inainte sa se termine scoala.
-Ar trebui sa sunam, sa vedem, a spus el...
-Da, cand ajungem acasa.
Mi-am lasat capul pe umarul lui si l-am lasat sa ma ia in brate. Era relaxant. Ca si cum tot rauul de pana acum nu s-ar fi intamplat.
-Ah, ce draguti sunteti impreuna! N-am ce spune! Mi se face greata!
M-am uitat la fata oribila a Leahei si nu-mi venea sa cred.
Tulip
:x
RăspundețiȘtergere