Autobuzul

Linistita, cu mainile in buzunar si castile in urechi m-am urcat in bus. Vedeam pe fereastra cum toata lumea de afara se uita la mine ca si cum as fi fost nebuna. Nu intelegem de ce.

Am vazut un semn desenat pe unul dintre geamuri si am pasit incet catre el. Cand am vazut semnul de aproape am tresarit si m-am dat inapoi. Am inceput sa ma uit in jur si am observat ca soferul se uita viclean si zambind la mine.

Legenda locala spunea ca, in fiecare an, pe 11 februarie, un autobuz* straniu apare in statia din centrul orasului pentru “recolta”. Eu tocmai ma urcasem in el, din greseala. La naiba! Dar era doar o legenda, nu?! Incercam sa ma concentrez si sa-mi aduc aminte ce anume mai specifica legenda. Stiam ca sunt anumiti pasageri care nu dispar niciodata. Adica in fiecare an soferul si anumiti pasageri sunt aceasi. Stiam ca atunci cand li se face foame se ospateaza cu unul din pasagerii noi veniti. Si mai stiam ca in restul anului autobuzul dispare ca si nu ar fi existat niciodata. Nimeni nu l-a putut gasi vreodata si nici un pasager nu a putut povesti ce se intampla cu atobuzul pentru ca nu a supravietuit, iar cei care au supravietuit au devenir rai ca si restul. Deja simteam cum panica creste in mine, dar incercam sa raman cu mintea limpede. Lucru destul de imposibil. Inca se mai vedeau urme de sange pe pereti, din anii trecuti! Cine stie cate s-au intamplat acolo....

Am observat un buton rosu pe care scria “In caz de uragenta...”. Am ras. Sumbra comedie! Eram atat de tentata sa apas pe el sa vad ce se intampla, dar fix cand ma pregateam sa o fac, un cocosat a trecut pe langa mine si mi-a spus:

-Nu o face. Vei muri.

Si dus a fost. Atunci soferul a strigat:

-Baieti la masa! Si incepeti cu cei mai tineri! A ras.

Ce naiba?! Eu eram cea mai tanara de acolo! In momentul acela mi-am inchis ochii si speram ca vorba aia cu “daca iti doesti ceva cu adevarat, acel ceva se va intampla” sa fie adevarata. Eu doaream sa se deschida usile si sa o pot lua la fuga. Cand am deschis ochii...

Era doar un vis. Dar inima imi batea atat de tare incat statea sa sara din piept, iar din patul cald studiam intunericul pentru ca inca mai simteam frica in sange...

*Pentru cei care nu stiu, ambele forme autobus si autobuz sunt corecte (verificat cu dictionarul). Nu de alta, dar recent am avut o discutie pe tema asta.

Tulip