Dorinta

Inainte de a citi ce e scris mai jos, sa va spun ceva. Povestea nu e a mea, eu doar am avut un grija de aspectul ei. Tot ce este scris mai jos e real, iar autorul a decis sa ramana anonim. Sper sa va placa.
P.S. Si sper ca anonimul nostru sa vina cu continuarea, pentru ca eu una sunt tare curioasa!

Cand am intrat pe usa bibliotecii si te-am zarit simteam cum inima vrea sa-mi iasa din piept, eram coplesit de emotii, nu mai puteam nici macar sa respir. Mi-am facut un pic de curaj (daca pot sa spun asa), mi-am luat o carte si am inceput sa ma indrept incet, incet spre tine. La fiecare pas pe care il faceam simteam cum picioarele devin din ce in ce mai grele, parca aveam plumb in ele.

M-am apropiat de tine usor si te-am intrebat cu un o voce care tremura daca pot sa ma asez langa tine sa citesc. Tu plina de emotie si rosie in obraji mi-ai murmurat ca da. Timp de cateva minute am amutit si te priveam in toata splendoarea ta. Eram atat de timid! Insa intr-un final am reusit sa-mi fac curaj si sa te intreb ceva (nu-mi mai amintesc exact ce). Dupa ce am vorbit cateva minute, incepusem sa ne privim unul pe celalat cat se poate de timid, dar si intens in acelasi timp.

           Dupa ce am stat langa tine privindu-te ca un indragostit mai bine de o ora, am vazut ca vrei sa pleci, eram atat de trist si stiam ca trebuie sa fac ceva. Atunci, m-am ridicat de pe scaun, te-am luat de mana ta fina si gindasa si stiam ca nu e bine, dar nu ma puteam stapanii. Atunci te-am intreb daca vrei sa mergem undeva sa ne plimba, stiind ca adori plimbarile in aer liber .Tu mi-ai raspuns cu un glas cat se poate de timid ca da. Eram in al noulea cer! Mi-am luat geaca si ne-am plimbat destul de mult timp, insa pentru mine parea foarte putin. Simteam de parcea ne plimbam doar de un minut, desi ceasul imi indica ca era de mult trecut de ora 22.

          Vazand ca se face asa tarziu te-am intrebat daca vrei sa te conduc acasa, mi-ai spus ca nu te-ar deranja chiar deloc. In acea zi i-am multumit lui Dumnezeu din toata inima mea. Pe drum incepuse o furtuna destul de urata incat sa te sperie. M-ai intrebat daca pot sa stau la tine peste noapte, nu am vrut sa crezi ca sunt un golan si prima oara am zis ca nu pot, dar tu tot insistai sa raman, ca as avea unde sa dorm... Numai sa raman cu tine. Intr-un final am acceptat. De bucurie m-ai luat in brate, eram si fericit si jenat in acelasi timp.

          Cand am ajuns in casa m-ai dus in camera ta si mi-ai aratat canapeaua pe care urma sa-mi petrec noaptea. Am insistat, totusi, sa dormim in camere separate. Cu greu ai fost de acord cu mine. Dupa o ora, aud incet cum strigai dupa mine. Deschizand usa, te-am intrebat ce este. Tu m-ai rugat sa vin cu tine, dar ti-am spus de cateva ori ca nu pot. La un moment dat nu am mai suportat si am cedat.

          M-am asezat langa tine, dar la o distanta destul de mare. Am adormit. Dupa un timp m-am trezit din somn si eram cu fata spre tine. Te priveam cat de draguta si frumoasa erai. Si dintr-o data ai deschis ochii. Atunci mi-am luat inima in dinti si ti-am spus cat de draguta esti si cat de mult insemni pentru mine, ca mi-ai redat dragostea de viata, ca esti speranta mea si o Zeita cu chip de femeie pe acest pamant. Atunci m-ai luat in brate. Si am adormit asa.

         Dintr-o data m-am trezit. Era doar un vis?! Da, doar un vis... Abia asteptam noaptea, pentru a vedea continuarea...

Tulip