Capitolul 1

În primul rînd... să vă spun despre ce este vorba. Împreuna cu Tulip, ne-am gandit ca de acum înainte, pe lîngă postarile obişnuite, sa postam si un fel de „serial”. Astfel, în fiecare săptămîna o sa apară un „episod”. Ele vor fi scrise o data de Tulip, o data de mine. Deşi stilurile noastre sunt destul de diferite, sperăm ca va ieşi ceva bun. Cine ştie... poate tocmai diferenţele dintre noi vor face din aceasta poveste una interesantă. Pană una alta... sperăm sa va placă începutul.

P.S. Nu am hotarat o poveste propriu-zisa- pur si simplu vom vedea ce a scris cealaltă săptămînă trecută si vom continua cum credem noi...  A, da! Si nu avem încă un titlu, din moment ce nu ştim ce se va întîmpla pe parcursul povesti. . . 

Eram chiar în fata casei noi, care de afară părea imensă. Mătuşa a venit lîngă mine.

- E superbă, nu?

- Bineînţeles. Cum o să putem să întreţinem monstruozitatea asta de casă?

- Ne descurcăm noi... Suntem fete mari. Şi oricum, pare mare de aici, dar înăuntru nu e chiar asa.

Încă nu înţelegeam de ce trebuise să ne mutam si să ne luăm pe deasupra aşa ceva. Din moment ce eram doar noi două, nu prea vedeam cum o sa putem sa plătim toate cheltuielile doar din veniturile modeste ale mătuşii, care era pictorita. Probabil aveam sa mă angajez undeva în weekend-uri, dar nici asta nu ajuta prea mult. 
- Vino odată!, mi-a strigat mătuşa din prag.
Am intrat amîndouă într-un hol încăpător si luminos, care încă mirosea vag a vopsea proaspătă. O scară  albă ducea la etaj, pe care am urcat după ce am văzut tot parterul- format dintr-o bucătărie, un living, un spaţiu de luat masa, o mică  bibliotecă  cu şemineu si holul în care intrasem. La etaj erau trei dormitoare, o încăpere care avea să  serveasca drept atelier pentru Carmen si două băi. Dormitorul meu era superb, desi nu era foarte mare. Oricum, am trişat luîndu-l pe cel mai luminos, şi cel care avea baie proprie.  
- Tara! 
- Da?
- Cum a ajuns baia mea pe hol?
Deci se prinsese...
- Tu ai ales dormitorul acela...
- Tara, sunt foarte dezamagita! Ti-ai lăsa tu iubita mătuşă să  meargă atît pană la baie?
- Păţăşti!
Tocmai îmi admiram dormitorul cînd mi-am amintit de mica terasă spre care acesta avea ieşire, asa ca am ieşit sa o vad mai bine. Era superbă- avea loc pentru o masa si eventual un sezlong. Din moment ce mie îmi plăcea mai mult să stau afară, avea să fie locul în care să-mi petrec foarte mut timp. Casa vecinilor era mult mai aproape de a noastră decît credeam- terasa lor si cea pe care mă aflam atunci erau la o foarte mica distanţă. Dincolo de cealaltă balustradă era un băiat de vîrsta mea, ceva mai înalt decît bine. Era genul de băiat despre care majoritatea fetelor ar fi spus ca e perfect. Întocmai cei pe care eu nu îi suportam...
- Hei! Tocmai v-aţi mutat, nu?, m-a întrebat.
- Da...
- Bun venit! Eu sunt Robert.
- Încîntată..., am spus, deşi probabil nu prea păream aşa.
- Ciudat... Nu ştiu de ce, dar credeam ca îmi vei spune şi tu numele tău după asta.
- Tara.
- Drăguţ nume. Ca în... Pe aripile vîntului?
- Ai văzut filmul din greşeală?, am întrebat, deoarece tipul nu arăta ca şi cînd ar fi citit vreo carte în viaţa lui. 
- Surprinzător, am citit cartea. Din greşeală , bineînţeles. .
Nici cu asta, nici cu zambetul pe care îl afişa  tocmai cu acest scop nu reuşea să mă faca să fiu mai draguţa. Pur şi simplu mă enervau genul acesta de baieţi. Oricum, am intrat si am inceput, împreuna cu Carmen, să despachetam...


Sunshine