Capitolul 2

Am hotarat cu Sunshine ca vom posta capitolele vineri (asta intr-o pauza la scoala, dar asta e partea a doua). Si acum continuarea.

          Prima zi la noua scoala. A fost un dezastru, normal. Nu-mi prea place sa cunosc  persoane noi... Dar partea buna e ca am cunoscut-o pe Leah . Era cam de inaltimea mea cu parul negru si ochii albastri.  Aveam un sentiment ca se va lega o prietenie frumoasa. Dar cea mai interesanta ora (sau ciudata, depinde), de a zi, a fost cea de arte.
          Am ajuns in clasa si am inceput sa vorbesc cu Leah, pentru ca  era o harababura totala si nu aveam profesor. Iar apoi am vazut o silueta inalta si subtire intrand val-vartej in clasa, dar mai intai a avut grija sa se impiedice de pragul de la usa. Era imbracat intr-o pereche de blugi, avea un sacou  negru, iar la gat avea o esarfa atat de frumos colorata, iar la ochi o pereche de ochelari de soare si era nebarbierit... Dar tot nu arata a profesor normal.
         -Asta e proful nostru de arte? Am intrebat eu, putin nedumerita.
         Leah a ras si mi-a soptit.
        -Ethan Garcia pe numele lui. E ciudat nu? E asa e de vara trecuta.
        -Adica de acum un an?
        -Da.
        -Ce s-a intamplat?
        -E nebun. Dar inainte nu era. Vara trecuta, intr-o vineri seara, era la o cina romantica cu iubita sa in.. podul casei. Nimeni nu stie ce s-a intamplat, dar i-a murit in brate. De atunci in fiecare vineri seara, la ora 8 fix, incepe sa cante la pian, uitandu-se la portretul urias al iubitei sale, de pe perete... in pod, desigur. E ciudat. Oare de ce nu poate sa treaca peste?!
         -Asta e un fel de legenda? Inventata de voi? Sau...?
         -Partea cu pianul e adevarata. Daca treci pe acolo vineri seara il poti auzi.
         -Wow!
         Si asta a fost toata discutia pe acea tema. In rest ziua a trecut relativ repede, chiar daca nu a fost tocmai placuta.
        Am ajuns acasa, am mancat ceva, mi-am facut o cafea si am inceput sa analizez orarul de maine. Biologie, materie care pentru mine nu prea exista. Am cunoscut azi profesoara si m-a lasat cu un gust amar. Matematica. Aici mai mergea. Am inceput sa fac tema la matematica si dintr-o data am auzit de undeva Guns N' Roses. Am iesit, curioasa pe terasa sa vad de unde se aud acele acorduri de chitara, minunate. Am ramas muta. Era de la Robert, care era si el pe terasa, in bustul gol, cu o pereche de pantaloni negri pe el si... picta?! Serios?! Iti bati joc de mine?! Cum era posibil asa ceva?! Era in echipa de fotbal a scolii si nu arata ca si cum ar avea pic de cultura in el, pentru numele lui Dumnezeu! Era imposibil!
        -Oh! Dau mai incet daca te deranjeaza...
        -Nu, deloc! Chiar ador genul acesta de muzica.
        -Il adori din greseala cum am citit si eu acea carte din greseala?
        Radea de mine. Minunat.
        -Haha... Nu-i amuzant sa stii..
        Doar a ras si nu a mai spus nimic. A inceput sa faca din nou valuri de culori pe panza.
        Oare e posibil sa ma fi inselat in privinta lui? Probabil ca nu, sau...

Tulip