Pact cu Moartea

        Eram intr-o camera care era scaldata aproape complet in bezna. Doar cateva raze, salvatoare ale lunii intrau speriate pe fereastra mare.
        Brusc s-a facut lumina. Am observat ca stateam pe un scaun cam incomod, la o masa.In fata mea a aparut un batran imbracat complet in negru si cu pielea alba ca hartia, iar in spatele lui o fetita cu ochii verzi, care parea perfect normala.
       -Buna. Eu sunt Moartea... M-ai chemat, iti amintesti?
       N-am spus nimic. Stiam de ce sunt aici, iar el stia ce vreau.
       -Asculta-ma cu atentie. Am sa-ti dau ce vrei daca... vei castiga pariul.
       -De ce...
       -De ce am venit? Pentru ca m-ai chemat. Pentru ca oamenii... speciali ca tine pot sa faca asta. Vezi tu... sunt mai vechi decat Dumnezeu si mai crud decat Diavolul si sunt singurul care se poate plimba linistit atat in Rai cat si in Iad. Si pentru asta, oamenii ca tine ma cheama pe mine. Iar tu vrei ceva din Iad si sunt gata sa-ti dau, daca castigi acest pariu.
       -Care e pariul?
       -Pune-ti inelul meu pe deget. Daca reusesti sa-l pastrezi pe mana timp de 24 de ore, castigi. Dar daca il scoti sau nu-ti accepti responsabilitatea... pierzi, evident.
       Mi-a pus in palma un inel frumos cu o piatra rosie.
       -Ea iti va fi ghid in aceasta lume si iti va spune ce si cum sa faci. A facut un semn catre fata cu ochii verzi.
       -De ce? Ce rost are sa fac asta? Chiar eram curioasa, asa ca asteptam raspunsul.
       -Ai scapat de atatea ori de mine, incat vreau sa-ti arat ce se intampla cand faci asta...
       Mi-am pus inelul pe deget.
       -Ne vedem dupa 24 de ore.
       Si a disparut. Am ramas doar eu cu fata.
       -Deci? Cum se face?
       -Eu te voi duce la fiecare persoana care urmeaza sa moara, tu doar trebuie sa o atingi, iar eu voi avea grija de ea.
       -Adica din momentul in care ii voi atinge, ei vor muri...
       -Exact. Iar dupa ce vor trece in lumea aceasta si te vor vedea, probabil iti vor pune intrebari. Cea mai frecventa e "De ce?".
       -Si eu ce ar trebui sa raspund?
       -Tu decizi.
       -Am inteles. Sa-i dam drumul!
        Primul pe care a trebuit sa-l ating a fost un hot, iar apoi o batrana care se chinuia deja cu viata, deci nu mi-a fost greu. Dar apoi am ajuns intr-un spital. Trebuia sa ating o fetita care avea probleme cu inima. Avea doar 7 ani, avea toata viata inainte!
        -Nu pot sa o fac.
        -Daca nu o faci, pierzi.
        -Atunci voi pierde.
        In momentul in care am refuzat, asistenta care avea grija de fetita, a avut un accident. S-ar fi chinuit toata viata, daca n-as fi atins-o.
        -Asta se intampla.
        Atunci am inteles.
       -Deci de fiecare data cand eu am scapat, altcineva a fost in locul meu. Parasea lumea aceasta in locul meu.
       -Corect.
       Mi-am scos inelul si m-am trezit din nou stand la acea masa, cu Moartea in fata mea, desigur.
      -Ti-ai dat inelul jos inainte de cele 24 de ore si ai refuzat sa atingi pe cineva.
      -Am pierdut.
      -Dar ai invatat ceva.
      -Da. Am invatat ca inca nu mi-am terminat treaba.
       Mi-am pus inelul pe deget din nou si oricat de mult ma durea, am atins fetita care avea probleme cu inima. Dupa ce m-a vazut, mi-a pus o intreabare:
      -De ce?
      Am ramas cu gura cascata... era prima in ziua aceea care m-a intrebat ceva. Nu stiam ce sa-i raspund asa ca am dat un raspuns... banal:
      -Pentru ca asa e viata. Mai devreme sau mai tarziu se termina.
       Mi-am dat inelul jos si l-am inmanat proprietarului. In timp ce-si punea inelul inapoi mi-a spus:
      -Cred ca am sa-ti dau ce iti doresti.
      -De ce?
      -Pentru ca ai inteles.

Tulip

Dimineata...

Vreti sa va spun cum ma trezesc eu dimineata? Ei bine... adevarul e ca nu prea ma trezesc cam pana pe la pranz (chiar daca ma trezesc si ma duc la scoala, treza complet sunt cam pe la 10 jumate -11) :)) . In ultima vreme e mai greu, plus ca nu ma culc la cat ar trebui sa se culce o eleva cuminte... Asa ca incep dimineata cu ceai sau cafea si muuulta muzica buna. Deci, 'neata lume si o melodie frumoasa (melodie pentru care am fost, candva, facuta satanista de cineva care asculta Inna... prefer satanismele mele in loc de Inna) :

Guns N Roses Paradise City



Tulip

Grădina Botanică, Cluj (Grădina Japoneză)

Citind articolul Tulipei, m-am hotărât să vă arăt şi  poze ăstea, deşi nu-s la fel de reuşite şi de numeroase. Problema îi că nu m-am comportat ca un adevărat fotograf şi nu am avut baterii de rezervă la mine. Cum bateriile m-o lăsat imediat cum am ieşit din Grădina Japoneză, asta-i tot ce vă pot oferi...

 P.S. Promitem să facem poze mai frumoase la vară, când o să fie şi alte flori, în afară de Tulipe, înflorite...




 Sunshine

Gradina Botanica, Cluj

No ca am fost cu Sunshine, duminica, in Gradina Botanica (si nu, n-am fost pentru ca ne-o venit rude asa cum am spus aici). Si o fost fain. Am vazut si niste olteni care s-or mirat de rate si s-or bagat in bazinasele de langa turn ca sa-si faca poze si mai era un fotograf care o uract o piti pe tocuri pe ceva delusor si era sa-si rupa gatu'... dar nu asta conteaza. Si acuma poze.

Si ultima :D :

Are si Sunshine un set de fotografii si le va posta cand va avea putin timp :) 

Tulip

Recomandare: Scorpions - Lonely Nights

O melodie pe care nu mă satur să o ascult. . . 

Since you're gone

The world is not the same[...]

I follow your steps in the snow

The traces disappear

We know what we've lost when it's gone

I'm wishing you were here 

Sunshine

Un vis. . .

Tulip a sugerat să împărtăşesc cu cu voi un vis pe care l-am avut de curând. Cred că s-a gândit că am toate şansele să fiu un fel de Nostradamus şi ar fi cortect să fim cu toţii pregătiţi. :))

  Eram la bazinul de înot, ca în fiecare săptămână, doar că - de data asta - eram împreună cu mulţi prieteni.
  Râdeam, glumeam, ce mai... când ne simtem cel mai bine, ne sună tuturor telefoanele. Bineînţeles, ne-am grăbit cu toţii, să citim mesajul ciudat pe care îl primisem.
  Farsă sau nu, cineva ne anunţa că deasupra Clujului s-a oprit o foarte mare navă extraterestră şi că sfârşitu' e aici. Care e prima reacţie normală când cineva te anunţă prin SMS că urmează să fii luat de extratereştri? Bineînţeles, am început toţii să râdem.
  Totuşi, ne-am apropiat de fereastră, să vedem de ce se auzeau atâte ţipete de afară. Spre surpinderea noastră, am văzut fix deasupra oraşului, o chestie imensă, neagră, plină cu luminiţe - o veritabilă navă extraterestră din filmele americane, care deja îşi începuse treaba şi părea că distruge anumite zone ale oraşului.
  Noi stăteam încă foarte, foarte calmi. Doar... de ce să ne agităm când americanii- cu toate filmele alea idioate- deja ne povestiseră în nenumărate variante diferite ce o să se întâmple? Ori una, ori alta, tot acelaşi era finalul...
  Deci... după ce ne-am minunat o vreme de tehnologia incredibilă a ăstora, unii dintre noi s-au întors în bazin, să înoate...
  Eu în niciun caz nu am putut continua să înot- eram mult prea agitată. Eram curioasă de un lucru: aveam să ajung pe navă? - fie şi doar pentru câteva secunde, doar cât să aflu ce culoare aveau musafirii. Asta era tot ce mă interesa. Dacă erau chiar verzi, cum am presupus mulţi dintre noi.
  În scurt timp, am mai primit un mesaj. Acesta, însă, conţinea o imagine şi o listă. Imaginea era chiar harta Clujului, care era împărţită în multe, multe fâşii perpendiculare de culori diferite: roşii, roz şi albe. Cei care se aflau în acel moment pe un loc colorat cu roşu, erau aranjaţi chiar în acel moment. De cei de pe roz, urmau să se ocupe a doua zi, iar de cei de pe alb- a treia. Îmi plăcea... cel puţin erau cât de cât organizaţi, nu începeau să distrugă la întâmplare...
  Lista conţinea numele oraşelor din toată lumea deasupra cărora acum se aflau nave extraterestre.
  În ceea ce ne privea, mai aveam trei zile- eram pe o zonă colorată pe alb. Deci, am hotărât să mai înotăm puţin- că doar tot cartierul meu era colorat cu roşu, deci nu mă grăbeam acasă...
  Oricum, spre deosebire de prietenii mei, care şi-ar fi dorit să termine mai repede, eram încântată de faptul că mai aveam două zile. Cel puţin, dacă tot trăiam sfârşitul lumii, să-l văd cap-coadă, nu?

Sunshine

Despre transportul in comun

          Cum spune profa mea de engleza, pe trei sferturi din oamenii din autobuz i-ai putea trimite sa faca un dus. Bai... sincer, e goaznic. Asta deja tine de respectul de sine si educatia de acasa. Plus ca duhorile nu sunt singura problema. Fix atunci cand merg si ies copiii de la scoala, sunt pline autobuzele de babe si mosi care isi cer locul si se rastesc la copii (si nu-mi bagati scuza cu "apai saracii isi duc si aduc nepotii de la scoala" ca nici 1% din ei nu fac asta). Am inteles ca au acel abonament gratuit sau ce mama lui, dar eu una l-as limita. Adica au dreptul la acel abonament intr-un anumit interval de timp. Apoi mai este genul de individ, care doar vrea sa se deie mare. Sa va dau un exemplu. Anul trecut mergeam spre casa, iar in mijlocul autobuzului statea marele cocalar cu ochelari de soare, bineinteles (desi afara ploua, dar asta e partea a doua). Si statea el cu mainile in buzunar si ii zambea gratios unei domnisoare de pe scaun. Dapai si cand o pus soferu' o frana, adio ochelari de firma plus nas rupt. Cred ca eram singura care radeam. Sincer, nu am de gand sa-mi fie mila pentru un astfel de specimen. Vorba aia... si-a facut-o cu mana lui. Si desigur mai sunt acei oameni care probabil n-au cos de gunoi acasa, sau cele de pe strada li se par invizibile si lasa mizeriile in autobuz. De controlori... poate altadata.
            Articolul a pornit de la frumoasa doamna, imbracata la patru ace, care statea fix in fata mea, azi. Si asa frumos cum era imbraca putea de crapau geamurile. :)
             Concluzia? Avem de lucrat la respectul de sine... mai intai al nostru personal, apoi al tarii.

Tulip

Def Leppard - "Pour Some Sugar on Me"

Nu stiu daca ati simtit vreodata muzica in voi, dar eu cam asta simt cand ascult aceasta melodie :)

Tulip

Early winter

Mă uit în ochii tăi şi - deşi destul de vag- pot să desluşesc un peisaj. Arată exact ca începutul unei ierni.
  Frunzele- care au început deja de mult să se usuce- sunt luate prin surpindere de vântul nemilos, care le ridică până în văzduh, ca mai apoi să le lase să cadă neajutorate. Copacii bătrâni, deşi au mai trecut de nenumărate ori prin aşa ceva, deşi par obişnuiţi cu capriciile iernii, încep să plângă de câte ori vântul le loveşte crengile. Acestea, la rândul lor, se luptă să mai păstreze câte o frunză- două pe ici-colo.
  Dar de ce să ne minţim? Ştim amândoi că frunzele vor fi risipite una câte una mai devreme sau mai târziu. Ştim că iarna a sosit- poate mult prea devreme. Ştim că, încă de la sfârşitul verii, trebuia să ne aşteptăm la asta. Ştim că e un început al sfârşitului.
  Spunem că ne e cald, în ciuda faptului că fiori reci ne cuprind când şi când, parcă îngheţându-ne sângele în vine. Mai are rost să ne minţim? Nu, bineînţeles că nu. De fapt, nu îmi dau seama cum ne permitem să ne minţim astfel când primele ninsori au trecut deja. E doar o chestiune de timp de acum înainte. Doar o aşteptare. Aşteptăm ca gerul distrugător să ne spulbere şi ultima speranţă- atunci se va fi sfârşit cu adevărat.
  Din păcate, văd în ochii tăi că un viscol ugicător e la o mică distanţă de noi. Prea multă presiune...
  Ne e dor amândurora de primăvară, de vară, dar... Toate astea par atât de îndepărtate încât începem să ne îndoim că au existat cu adevărat...

  Şi aş vrea atât de mult să fac ceva, să schimb ceva, să fac ca totul să fie bine din nou... dar pot eu lupta cu natura?

Sunshine

Capitolul 8

-Tara... Vad ca ai gasit pe cine sa-ti tina companie. S-a uitat zambind catre Robert, iar apoi si-a apropiat buzele de urechea mea. E dragut, sa stii.

M-am uitat urat la ea, dupa care am intrebat:

-Cine vrea prajituri?

-Le-ai facut, pana la urma?!

-Da. Si, dupa cum vezi, bucataria nu trebuie renovata dupa ce am gatit.

-Incredibil! Sper ca sunt si comestibile.

-Nu mai rade si mananca.

Am pus pe masa o farfurie cu prajiturele glazurate in ciocolata si date prin cocos. Dupa 5 minute nici macar firimituri nu mai ramasesera.

-Deci... cat timp aveti de gand sa stati pe aici?

-Nu prea mut. Plecam cam intr-o ora.

-Aha. Am inteles.

-Deci... Tara, Robert, spuneti-mi cum e noua profesoara de arte. Va place?

-E un adevarat dezastru.

-Auch!

-Gata! Noi plecam!

Carmen era deja in picioare si isi lua geanta.

-Deja?!

-Da. Ai grija de tine, scumpo.

-Ok. Calatorie placuta.

Dupa ce am inchis usa, am oftat si m-am uitat la Robert.

-Si acum ce facem?

-Pai mai intai sa-ti spun de mica discutie pe care am avut-o cu profesorul pana tu si matusa ta v-ati dus sa aduceti niste pahare cu suc.

-Ascult.

-L-am intrebat daca nu cumva i se pare ca, matusa ta, Carmen seamana cu cineva.

-Ce?! Am facut ochii mari. Si? Ce a spus?

-Ca nu.

-De ce ar minti?

-Nu stiu.

-E atat de ciudat. Plus ca mai e si acel jurnal... de ce e semnat A.E. si nu cu “N”, initiala lui Nicholas?

-N-ai vrea sa ne pregatim totusi de scoala? Mai e un pic si incepe...

-Desigur, dar mai intai... Cafea?

-Chiar am nevoie de una, asa ca nu am sa te refuz. I-am zambit si m-am dus sa fac cafeaua.

Saptamana a trecut repede si a venit ziua de vineri. Trebuia sa ma intalnesc cu Leah in Parcul Central, asa ca am luat-o pe scurtatura... pe langa casa profesorului. Chiar cand treceam pe langa ea, am auzit o muzica incantatoare de pian. Nu credeam ca asa ceva e posibil. Dar apoi... Profesorul nu era cu Carmen? Mi-am scos telefonul din buzunar si mi-am sunat matusa.

-Salut, Tara. E vreo problema?

-Nu. Profesorul e cu tine?

-Da. De ce?

-Atat vroiam sa stiu. Multumesc. Si am inchis.

Urmatorul numar era a lui Robert.

-Hei, Robert. Unde esti?

-Ma indrept catre parc.

-Zi-mi te rog ca ai luat-o pe scurtatura!

-Da... De ce?

-Sunt in fata casei profesorului. Grabeste-te.

Pana cand a venit Robert, doar am stat si am ascultat muzica... Era clar ca venea din casa, plus ca se vedea pe micul gemulet lumina aprinsa... Oare cine...

-Hei.. Credeam ca profesorul e cu Carmen...

-E cu Carmen. Tocmai mi-a confirmat asta.

-Si atunci?

-Nu stiu. Crezi ca ar trebui sa..

Brusc muzica sa oprit, dar lumina de la gemulet era in continuare aprinsa.

-Hai! Intram.

-Esti nebuna. Cred ca tocmai deaia te ascult.

Am zambit. In doua minute eram deja sus.

-Lumina nu era cumva aprinsa.?

-Ba da!

M-am uitat in camera. Era goala. Ca si cum nu ar fi trecut nimeni pe acolo.

-Ce naiba?!

Tulip

Cele douasprezece scaune

-Ce facem aici?

Ma uitam la scaunele care erau aranjate dezordonat. Am inceput sa le numar. Douasprezece. Oare...

-Nu. Nu are nici o legatura cu lucrurul la care te gandesti tu. N-are nici o legatura cu religia.

-Si atunci? De ce douasprezece?

-Cele mai importante, douasprezece sentimente ale omului.

M-am uitat mai atent. Pareau la fel.

-Uita-te si mai atent. Sunt complet diferite. Incearca sa vezi dincolo de aparente.

Era enervant sa stiu ca sunt atat de previzibila in gandurile mele. M-am uitat din nou.

-Wow! Chiar ca sunt diferite. Dar tot nu mi-ai spus de ce suntem aici.

-Unul din aceste scaune semnifica iubirea. Cine se aseaza pe el nu se mai ridica.
                 -De ce?

-Pentru ca, oricat de mult am nega noi, iubirea e fatala. Si pentru ca nu este om in lumea asta care sa nu fi iubit macar o singura data, oricat de rau ar fi.

-De ce? Iubirea ii face pe oameni buni.

-N-am spus ca nu e buna... am spus ca e fatala.

-Si ce caut eu mai exact aici?

-Iti vei alege un scaun.

-Ce?!

-De fapt, scaunul te va alege pe tine. Daca ce simti tu e foarte puternic... vei avea “norocul” sa te asezi pe scaunul care semnifica iubirea.

Stiam pe ce scaun ma voi aseza...

-Stii... nu e cea mai inteligenta miscare.

-De ce?

-Pentru ca un om intelingent, daca vrea razbunare, chinuie nu omoara... oricat de mult ar iubi sau ar ura.

M-am uitat in ochii lui albastri si i-am zambit... pentru ultima data. As fi putut sa refuz, dar nu vroiam... Trebuia sa-mi demonstrez ca pot.

Si pentru ca e cald si frumos afara :)) :

                     Voltaj - Albinuta

Tulip

Omul

Si favorita mea:

Concluzia? Chiar ne purtam mai rau ca animalele. 

Pozele sunt facute aici.

Tulip

Femeile si blana

          Initial vroiam sa spun muierile si blana, dar am spus ca e prea urat. Si nu, nu e vorba de haina de blana pe care o porti iarna.
          Cum s-o incalzit putin afara si o iesit soarele toate muierile si-or luat fuste pana-n cur. Totu' bine si frumos pana aici, nu? Daca o parte din ele si-ar si da blana jos de pe picioare ar fi minunat! Eu una nu pot sa le inteleg... Isi iau pe ele nu stiu ce fusta de firma si umbla cu parul de Big Foot pe picioare. Mie imi e greata cand vad asa ceva... nici nu vreau sa ma gandesc ce simt barbatii. Si cica sexul frumos... Si mai este o categorie de "fete" care au dimensiuni de Zidul Chinezesc si isi pun pe ele fuste minuscule de se revarsa toate suncile. Plus ca atunci cand isi deschid gura, altceva inafara de injuraturi nu stiu sa spuna. Fetelor nu e nevoie sa infiorati lumea pe strada ca sa primiti atentie. Nici eu nu sunt zeita frumusetii si nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar fetele astea parca sunt animale. Adevarul e ca aceste domnisoare tanjesc atat de mult dupa atentie incat nu stiu ce sa mai faca si isi pierd respectul de sine, ajungandu-se la situatii penibile ca astea.  Daca faceti parte din sexul frumos purtati-va ca atare.

Tulip

De ce iubim Cluju'?. . .

De pe la clujeni adunate...

1.Păntru că îi plin de spaţii verzi...

2. Păntru că păstă tăt sunt clădiri vechi şi faine

3. Păntru că avem parcuri faine, mai ales Parcu' Mare

4. Păntru că, dacă ne plictisim de beton, Fealeacu' şi Făgetu îs la doi paşi

5. Păntru pârtia de schi de pă Feleac

6. Păntru că avem 2 mall-uri pline de cocalari şi piţi la orice oră

7. Păntru superba Grădină Botanică la care merem numa' când vin rudele de departe în vizită şi tre' să le-o arătăm

8. Păntru că l-am văzut di pă Cetăţuie şi ne-am convins că-i tare fain

9. Păntru că, dacă ai chef să te dai cu rolele ai oricând acolo Parcu' Rozelor

10. Păntru că are multe muzee faine, pă care le vizităm când ne obligă câte un prof

11. Păntru Kürtőskalács  şi varză a la Cluj

12. Păntru aeru' de oraş medieval pă care i-l dau Bastionu' Croitorilor şi zâdurile de pă lângă el

13. Păntru şcolile, liceele şi facultăţile tare bune

14. Păntru că- deşi nu le frecventăm- avem teatru şi operă tare faine

15. Păntru că Primăria ne-o făcut panou de bloggări

16. Păntru diversitate

17. Păntru că aci ai ce face oricând

18. Păntru că îi aşe de fain de tăţi poeţii şi cântareţii ţin să scrie sau să cânte despre el

19.Păntru că tăţi oamenii au un suflet maaare

20. Păntru că îi plin de studenţi 

21. Păntru că găsim şi români şi maghiari, şi saşi şi tăt felu' de oameni

22. Păntru că sântem fix în INIMA ARDEALULUI (şi la propriu şi la figurat)

23. Păntru că aci, dacă ai un bai, eşti nervos pă careva, te-o supărat tanti de la magazinu' de la colţ, nu ai bani, ţi-ai pierdut ceva,... ştii un lucru: LA TĂŢI NI-I GREU (da nu la fel)

24. Păntru că pă Cetăţuie sau în Parcu' Mare, după ora opt să adună cocalari şi piţipoance care se cred tare romantici...

25. Păntru că politicienii de p-aci dau audienţe pă Facebook

26. Păntru că găseşti de la tarabe la cartiere rezidenţiale de tăte

27. Păntru că......... îi plin de intelectuali

28. Păntru că ne prefacem că tăţi sântem tineri în oraşu' ăsta

29. Păntru că avem un stadion fain şi urmează să mai avem unu' 

30. Păntr că avem două echipe de fotbal şi, indiferent cu care ţinem, la tăţi ne place fotbalu' 

31. Păntru că avem multe terase, cafenele faine 

32. Păntru că bancurile cu ardeleni îs al mai faine

33. Păntru că tăţi am văzut pozele vechi cu Cluju şi ne-am convins că îi la fel de fain de sute de ani încoace

34. Păntru că sânt tăt felu' de clădiri la care le zicem palate ( Palatu' Bánffy, Paltu' Széki), da habar n-avem care îs ălea

35. Păntru că multe personalităţi tare ocoşe o plecat de-aci şi, şi mai multe, s-o îndrăgostit de el când l-o văzut

36. Păntru că sânt atâtea persoane din alte oraşe care spun: Oraşu' meu de sulfet îi Cluju'

37. Păntru că ştim să îi zicem numele în vreo 4 limbi diferite

38. Păntru că, dacă vrei să dai mâncare la porumbei, te duci în centru, şi dacă vrei să dai de mâncare la raţe, te duci pă Canalu' Morii sau pă lacu'  de la Chios

39. Păntru că Someşu'-i a nostru

40. Păntru că 

CLUJU' ARE SUFLET

În continuare, nişte poze... de Sunshine

Clujeni (printre care şi Tulip & Sunshine)

P.S Ştim că mai ştiţi încă multe, multe motive, aşa că aşteptăm sugestii...