sâmbătă, 5 martie 2011

Oglinda

        Mi-a dezlegat mainile si bucata de material de la ochi, dar inca eram legata de scaun. Barbatul mi-a zambit infiorator. M-am uitat in jurul meu. Eram intr-un intr-o camera perfect rotunda,  facuta complet din oglinzi, inclusiv tavanul. Iar in fata mea o alta oglinda, mare, cu rama aurita si multe inscriptii, care nu le puteam descifra... parea destul de veche si... cunoscuta!
       -E frumoasa, nu?
       N-am spus nimic. Nu aveam ce. Vroiam sa aflu unde sunt. A ranjit din nou.
      -In camera asta sunt 100 de oglizi,  fara cea din fata ta. Fiecare stie sa faca ceva. De exemplu, cea de acolo (a indreptat mana spre una din oglinzi) iti arata cat vei trai, iar cea de acolo viitorul si cealalta, din stanga pe cine vei omora...
      -Cum adica pe cine vei omora?! Eram derutata.
      -Toata lumea omoara pe cineva si nu conteaza daca taie cu cutitul sau cu cuvinte. Dar nu asta conteaza.Tot ce stiu face oglinzile astea sunt banalitati.
     -Banalitati?!
     -Da, banalitati. In schimb... Cea din fata ta iti arata cine esti cu adevarat.
     Ok. Asta chiar era interesant.
     -Si de ce ar trebui sa te cred?
     -Pentru ca eu caut pe cineva, mai exact, ceva. Caut un inger. Si nu orice fel de inger.. Un inger venit din iad.
       Am ramas uimita. De unde stia?! Inca nu-mi terminasem treaba pentru care am fost trimisa! Am incercat sa-mi ascund uimirea.
     -Si de ce crezi ca eu sunt ingerul pe care il cauti?
     -Am o presimtire.
     -Si ce se intampla cu ingerul, daca il gasesti?
     -Moare.
     Am ras.
     -Un inger nu poate fi omorat!
     -Esti sigura? Eu stiu ceva ce tu nu stii. Un inger poate muri doar daca e omorat de catre un om.
     Am ramas din nou cu gura cascata.
     -Acum. Daca oglinda se face neagra, mori, daca se face rosie, poti sa pleci si imi voi cere scuze ca te-am retinut. Sa ve...
     -Nu! Stai! Mai am o intrebare... Doar atat arata oglinda? Rosu sau negru?
     -Nu. Uneori arata imagini, alteori forme... Dar in cazul tau asta va arata. Rosu sau negru.
     -Am inteles.
     -Acum sa vedem care e culoarea ta.
     Nu mai era nevoie. Deja stiam care va fi culoarea si stia si el...

Tulip

Un comentariu:

  1. De la un timp ai trairi postpubertine apocaliptice.. Arhetipul cu oglinzile e destul de comun, l-am trait si eu :)
    Este vorba despre faptul ca un copil incepe sa isi descopere personalitatea care nu se poate afla in alta parte decat in el insusi, de aceea simbolul camerei oglinzilor in care pare sa fie prins.. se maturizeaza si incepe sa se teama ca va pierde ingerul ca l-a purtat prin copilarie...
    Nu te teme, maturitatea va sparge oglinzile si personalitatea ta va straluci in afara, in lume..
    Tu ai una :)

    RăspundețiȘtergere

Ne gasesti si pe Twitter: Tulip si Sunshine si Facebook