Un vis. . .

Tulip a sugerat să împărtăşesc cu cu voi un vis pe care l-am avut de curând. Cred că s-a gândit că am toate şansele să fiu un fel de Nostradamus şi ar fi cortect să fim cu toţii pregătiţi. :))

  Eram la bazinul de înot, ca în fiecare săptămână, doar că - de data asta - eram împreună cu mulţi prieteni.
  Râdeam, glumeam, ce mai... când ne simtem cel mai bine, ne sună tuturor telefoanele. Bineînţeles, ne-am grăbit cu toţii, să citim mesajul ciudat pe care îl primisem.
  Farsă sau nu, cineva ne anunţa că deasupra Clujului s-a oprit o foarte mare navă extraterestră şi că sfârşitu' e aici. Care e prima reacţie normală când cineva te anunţă prin SMS că urmează să fii luat de extratereştri? Bineînţeles, am început toţii să râdem.
  Totuşi, ne-am apropiat de fereastră, să vedem de ce se auzeau atâte ţipete de afară. Spre surpinderea noastră, am văzut fix deasupra oraşului, o chestie imensă, neagră, plină cu luminiţe - o veritabilă navă extraterestră din filmele americane, care deja îşi începuse treaba şi părea că distruge anumite zone ale oraşului.
  Noi stăteam încă foarte, foarte calmi. Doar... de ce să ne agităm când americanii- cu toate filmele alea idioate- deja ne povestiseră în nenumărate variante diferite ce o să se întâmple? Ori una, ori alta, tot acelaşi era finalul...
  Deci... după ce ne-am minunat o vreme de tehnologia incredibilă a ăstora, unii dintre noi s-au întors în bazin, să înoate...
  Eu în niciun caz nu am putut continua să înot- eram mult prea agitată. Eram curioasă de un lucru: aveam să ajung pe navă? - fie şi doar pentru câteva secunde, doar cât să aflu ce culoare aveau musafirii. Asta era tot ce mă interesa. Dacă erau chiar verzi, cum am presupus mulţi dintre noi.
  În scurt timp, am mai primit un mesaj. Acesta, însă, conţinea o imagine şi o listă. Imaginea era chiar harta Clujului, care era împărţită în multe, multe fâşii perpendiculare de culori diferite: roşii, roz şi albe. Cei care se aflau în acel moment pe un loc colorat cu roşu, erau aranjaţi chiar în acel moment. De cei de pe roz, urmau să se ocupe a doua zi, iar de cei de pe alb- a treia. Îmi plăcea... cel puţin erau cât de cât organizaţi, nu începeau să distrugă la întâmplare...
  Lista conţinea numele oraşelor din toată lumea deasupra cărora acum se aflau nave extraterestre.
  În ceea ce ne privea, mai aveam trei zile- eram pe o zonă colorată pe alb. Deci, am hotărât să mai înotăm puţin- că doar tot cartierul meu era colorat cu roşu, deci nu mă grăbeam acasă...
  Oricum, spre deosebire de prietenii mei, care şi-ar fi dorit să termine mai repede, eram încântată de faptul că mai aveam două zile. Cel puţin, dacă tot trăiam sfârşitul lumii, să-l văd cap-coadă, nu?

Sunshine